Arhive autor: Mihai Ogrinji

Despre Liviu Rebreanu, altfel decât se învață (?) la școală…

Matia Corvin, regele Ungariei, nu vorbea românește! Deși era și pe jumătate de-al nostru, prin tatăl său, Iancu de Hunedoara, și poliglot! Chiar acum am citit această idioțenie, formulată, probabil, de vreo corcitură de stepă, cu prilejul Zilei Limbii Române,


Un adevărat și impresionant patriot: Mareșalul Prezan

A fost unul dintre legendarii apărători ai Moldovei în fața invaziei germano-austriaco-maghiare, din Primul Război Mondial. Înfrângerea hoardelor ungare ale lui Bela Kun și ocuparea Budapestei, în 1919 (august-septembrie) s-au săvârșit sub planurile sale și ale remarcabilului său ofițer de


Un admirabil savant: Dan Slușanschi…

A fost unul dintre minunații prieteni în fața căruia, grație luminii sale, simțeam că înfloresc ca un pom. Cei apropiați îi spuneam Pater. Nu știu cine i-a izvodit acest nume care îi aduna, într-o superbă sinergie, numeroasele lui haruri. Daruri


Toată marea noastră cea de toți anii…

Multă, multă lume nu-și poate închipui o altă formulă de răcorire – mai șic, mai soft, mai cu drag – decât bălăcăreala în apa de Mare. Chestie de gust și ofertă. Sunt însă fără ieșire la adevăr: nu știu cum


Magia călătoriilor…

Alpinist și antrenor redutabil, care a onorat cu asupra de măsură generația de aur a iubitorilor înălțimilor montane, Ioșka, cum îi spun prietenii, Iosif Gheție oferă cititorilor un volum cu totul special. Diferit, ca abordare și cuprindere, față de „Munte


Coliva neagră…

Solemnă și gravă, vezi Doamne, ca o colivă de Sf. Toader, Gabriela Firea „sparie”, vorba cronicarului, prin lipsa totală a oricărei licăriri de bun-simț. Nu-i de mirare că dama lui Pandele de Voluntari și-a PSD-ului s-a cocoțat pe cele mai


Borne și „borne” din Transilvania…

Nu știu ce este în capul acestei dame: ori e rea de muscă, ori este mușcată de țețe! Altfel nu pricep de ce, totdeauna când se infiltrează prin Transilvania, haihuiește ca pornită din pușcă. Nu m-aș mira s-o văd și


Cîte ceva despre unele mituri…

Bucuria mi-a fost știrbită rău de tot, ci vorbele absolut aiuritoare auzite deunăzi pe micile ecrane, cum că adâncirea canalului Bâstroe este un mit! Un mit pe care, vezi Doamne, netrebnicii de români îl tot înstăresc fiindcă nu mai au


Pe Dealul de la Țiganca, a curs sângele ca apa…

„Lumina vine de la răsărit”, adică de la Moscova… Așa au ținut-o langa, până de curând, cominterniștii, trădătorii și ceilalți cu apucături asemănătoare care au propagat cu zel această minciună cumplită. De acolo, de la Kremlin, nu s-au revărsat și


Unire, barbarie, nimicnicie…

Acum, mă opresc în mijlocul drumului și întreb: de ce „festivitatea” jenantă a lui Iohannis s-a desfășurat în Parcul Carol, în fața Monumentului Eroului Necunoscut? Nu că n-ar merita oricând o maximă onoare, numai că „Ostașul Necunoscut” nu are nici