Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Numărând zilele prigoanei românilor din Ucraina: drumul dintr-un acasă străin spre un acasă deja înstrăinat…

Sigur, dacă ne place să visăm frumos, în loc să acționăm, ori măcar să întrebăm de la obraz partenerul strategic care este partea noastră de beneficii de după acest război, la care am fost obligați să cotizăm, atunci putem spune


Despre speranță, ca energie primordială a lumii, cu speranță, ca șansă a soluțiilor…

Da! Temerară abordare este aceea în care te dedici, din prima filă a cărții chiar, „decodificării”, fie și eseistic, nu doar a ideii, ci a însăși noțiunii de speranță… Dar, cunoscând deja volumele lui Floare Mihali Petrov, era inevitabil, aproape


Calul câștigător (nici măcar „troian”) al tablei noastre de șah, al colțului nostru de masă, al „pătrățelelor” noastre maritimo-fluviale…

Dar unde, unde suntem noi?… Unde sunt guvernanții, unde sunt diplomații, unde este politica noastră, deja nu doar externă, de urgență extremă chiar, ci a interesului autohton aproape încălecat… Pentru că, sunt vremuri în care se trasează sferele de influență


Condamnarea juridică „pe viață”: decizii nu doar pentru „acumul” unor alegeri, ci, practic, pentru viitor…

Adică, până la dovedirea de către „reacționari” electorali de astăzi a îndreptării lor și a dovedirii bunele maniere comportamental-supuse pentru a fi, eventual, „reevaluați”… Pentru că nu putem ignora faptul că toate respingerile de candidaturi de către forcepsul BEC-CCR au


Nu, nu doar „monstruoasă”, ci, acum, și macabră…

„Machiavelică” a fost acum un secol și jumătate… Astăzi, peste un timp al altor nepăsări născând monștri somnului rațiunii, este de-a dreptul criminală… Chiar dacă, „încă”, doar criminal politică… Va urma uciderea de națiune, de țară, de românism… Și nu,


„Europa” de azi: între „acești bolnavii” ce ne conduc (mult mai bolnavi față de cei „de ieri”) și bătrâneii complotând contra primilor…

Într-un fel, sunt vremurile de invadare a Europei prin ea însăși… Prin dreptul forței de intervenție, selecție, culpabilizare și aplicarea a unor mijloace penal-coercitive al instituțiilor „de drept”. Nu al organismelor bătrânei Europe, cele ale protejării drepturilor fundamentale, ci al


Nu după trei-patru ani de război hibrid, ci după mai bine de trei decenii de agresiuni…

Nu, nu este vorba că ungurilor le-ar fi teamă că-i invadează cumva românii din Transilvania și or să plece, ei (sic!), cu pământurile ungurești în spate! Chiar dacă, vorba aceea, așa, chiar și după trei decenii, s-ar face o îndreptare,


Un bădăran la Casa Albă… Dar nu, nu locatarul de drept…

Totuși, nu, nu se poate spune că întâlnirea dintre Trump și Zelenski nu s-a terminat cu un rezultat bun… Pentru Trump… Pentru Administrația de la Washington, pentru Casa Albă, pentru America în sine!… Căci, la cât de tupeist a fost


Și cum, cum vom proceda?!…

Unii cu arcanul, alții (iarăși) cu „plicul”?… Pentru că, pentru unii (în fond, nu doar „vremurile” trecute, dar și aderarea la NATO ori multe dintre participările României la teatrele de război, în care nu aveam ce să căutăm, au dovedit-o!),


Lumile de război dintr-o lume oricum a nepăcii: și dacă nu va exista nici măcar un „dacă”?!…

Și dacă tocmai Rusia se va implica în reconstrucția „postrăzboi” a Ucrainei?!… Pentru că, în cadrul discuțiilor dintre Rusia și Statele Unite, nu despre pace este vorba, iar înțelegerile și acordurile vor fi parafate așa doar pentru ceilalți… Pentru împărțitorii