Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

LGBT, PNRR -urile și (pseudo) „correcteness” -urile, doar alte forme de impunere a New Age-ul European Globalist…

Nu mai sunt doar „viziuni”… Nici simple intenții, încercări, tatonări… S-a depășit chiar vremea definirii ca proiecte… Sunt deja structuri ce încearcă a se identifica drept entități… Iar dacă se vor și contura în forme cu un minim conținut, nu


Importul de resurse – șansa celei de a doua „industrializări” a țării?!

Dacă ar fi vorba de un concept pur teoretic, un asemenea mecanism economic ar fi poate remarcabil… Ba, scos din zona teoretică și pus în practică, poate ar și funcționa pe ici-colo… Dar nu ar deveni o nouă doctrină de


Infrigementul LGBTQ(UE) asupra deciziilor național-suverane…

Nu, nu este doar huliganism la nivel înalt… Și în nici un caz, nu este unul „legalizat”… Pentru că nu avem o asemenea cuprindere juridică în legislația europeană, or, la acest nivel de interacțiune și contre, simpla etichetarea satirică nu


Nu doar un alt „colonist”, nu doar o altă „despăgubire”…

Dacă ar fi să alegem, ar trebui să renunțăm de urgență la participarea României în cadrul Băncii Internaționale de Investiții (BII – Moscova-Budapesta), măcar ca prezență a acesteia în spațiul nostru instituțional de stat (ministere, dar și prin parlamentari și


Redefinirea identitară „de gen” a drepturilor omului…

„Pe când era Europa Europă și avea mai multe viteze”… Așa vom ajunge a istorisi despre vremurile bune ale Uniunii Europene… Cea a părinților fondatori și a acelora care au reușit să o mențină decenii în matca normalului… Pentru că,


Planul de Nimicire prin Regionalizare și Restrângere (PNRR 2…)

După eșecul previzibil al primului PNRR al țării (ca Plan Național de Redresare și Reziliență), România va corecta „neajunsurile” constatate… Le va „îndrepta” guvernamental politic și clan-regional, prin depunerea celui de al doilea plan PNRR, la a cărui motivare-fundamentare se


O cenușăreasă în pantofi de mort…

Așa va ajunge Cultura… Cultura ca formă de manifestare, prestanță, rezistență în timp, nu actul de creație singular… Și nu vom avea două „culturi”… Pentru că un neam, o țară, o istorie nu se pot raporta în timp printr-un panteon


Azi „certificat”, mâine act universal de identitate…

Abordarea este tendențioasă… În cel mai fericit caz… Pentru că este evidentă încercarea de a reevalua drepturile omului, adoptarea certificatului digital Covid-UE nereprezentând în nici un caz „un pas important spre restabilirea libertăților fundamentale”, așa cum spune președintele Iohannis, portavocea


Acești transgenderi ce ne conduc…

Nu, nu este o revoluție culturală… Ci o involuție… Dar fără definirea ei drept „bătălie”… Pentru că involuția nu are nevoie de o ridicare a spiritelor, o regândire, o altă abordare pentru a se produce… Ea se manifestă pe seama


Ziua lui „Cîțulache”…

Da de ce să nu fie chiar ziua lui aniversar-politică?! Un 26 mai, „liberalosec” (sic!). Ziua în care, nu „Cîțulache” a renăscut, căci nimicul nu poate renaște, ci în care un maimuțoi a fost dospit din resturi de pe eșichierul