Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Neamurile de traistă ale trădării (unui neam)…

Acum au votat cu toții cu mâna pe biblia în ungurește și Constituția în limba română… La următoarele învestiri, vor vota probabil cu labele pe constituția noastră, tradusă și adaptată în maghiară… Poate chiar într-o maghiară ce va fi devenit


Pe noi iarăși călcând…

E bine să acționezi, când ești la putere, de parcă ai fi încă în opoziție… Măcar ca un sistem de autocontrol pentru a nu cădea în ispita și apoi jalnica beție a puterii, pentru a nu te abandona nepăsării, pentru


Anti-românismul deșănțat al penibilului cuib evreiesc Sh…

Nu o fi Parlamentul României exponent al democrației noastre, dar, deocamdată, atât avem… Sau mai avem… La atât se rezumă astăzi vocea poporului… Aici mai pot fi azvârlite șarje, replici și opinii… Aici mai pot fi rostite toate acele adevăruri


„Lockdown” -ul nostru; al nostru, cei de ieri…

Oficialul UE ar fi vrut el să ne zică altceva… Că noi nu mai avem, de fapt, viitor… Noi cei de ieri… Că așa ne vor ei… Să nu mai avem viitor… Noi, cei de ieri, noi având tradiții și


La steaua ce ne-a apus…

Nici măcar o petiție… Nici măcar un apel public pentru salvarea ei… Nimic pentru a păstra ceva din ea… Pentru că nu intră pe lista intereselor „publice” ale acelora care influențează și manipulează… Ea este doar o parte a trecutului


Statutul de plată de stat al servilismului

Libertatea de exprimare și „apărătorul” acesteia… Radioul, Televiziunea publică, Avocatul poporului… Despre ele este vorba la orice început de guvernare, în timpul ei și, nu de puține ori, în ultimele clipe înainte ca puterea să-și dea obștescul sfârșit; doar la


Și preotul are dreptul a se teme, nu?!…

Și lui îi poate fi frică!… Dar ar trebui să-i fie teamă de rătăcirea oilor sale, de îndepărtarea mirenilor de cele sfinte, de tot mai multele grozăvii-angoasă ale unei lumi laice tot mai împleticită prin sine de ea însăși, de


Sarcasmul nereușit al kitschului prezentat ca artă…

Nu, nu există un „kitsch religios” parte a exprimării social-spirituale… Poate unul pseudoreligios… Pentru că asocierea celor două „lumi” constituie o blasfemie în sine… Și o impardonabilă eroare de catalogare, mai ales când vine chiar din partea unui reprezentat al


Sfârșitul oricărui altfel de nou început?!…

Doar la început ar putea fi vorba de cei o sută de economiști de pe nu se știe unde… Apoi, în spatele lor s-ar putea alinia proiectele de generare a unei noi forme-formule de guvernanță fiscală pentru Europa, venite dinspre


Când tragedia devine o nedivină comedie…

La cât de vechi e, ar trebui demontat bucata cu bucată, iar fiecare cărămidă și fiece așchie din lemn ar trebui atinse doar de meșteșugarii ce-i mai pricepuți… Ar trebui să avem acolo o echipă întreagă de restauratori… Poate doar