Arhive categorie: Editorialele Națiunii

Nevaccinarea cea prea mult ispititoare…

Dacă o mai lasă ăștia pe tanti tiparniță de vorbe de partid să vorbească mult, mâine-poimâine o să ne spună duduia, cu aceeași seninătatea abulică de curtezană necrofagă de Brukenthal, că, de fapt, legea supremă a țării poate fi, nu


Noua eră prin erată…

Reînvierea trecutului și reîntoarcerea la feudalism: paltonul aruncat pe capotă, ușile ce sunt deschise de noii sclavi reînviați din negura istoriei, fac legătura cu lumea lui Urmuz. Semnificațiile duc spre o simbolică a urâtului, Urmuz și „Pagini bizare” sau paginile


Nu cumva vorbim de un genocid?

România e grav bolnavă, ţintuită la pat cu forţa de vicioşii şi perverşii  puterii de la Bucureşti, tîrîtă în mlaştina exagerărilor mondiale de către vîrfurile bolnave ale planetei, cei care, de fapt, reglează monedele, controlează pacea, războiul, sănătatea, viaţa şi


Un audit pentru un „reich” în devenire: Comisia Europeană…

Chiar nu are nimeni curajul să ceară socoteală acestei structuri tot mai secesioniste față de principiile pe care s-a constituit Uniunea Europeană?!… Chiar nici un stat nu aduce în fața Justiției enclava de puroi ce a infestat o structură cu


O făcătură politică – pericolul antisemitismului în România

Există ceva mai grav ca balamucul moțiunii de cenzură. Oricît de deștepți ar fi jurnaliștii și fătucele lor rispite prin guvern și prin parlament, tot nu pot epuiza toate scenariile posibile. Găselnițele românești sunt proverbiale. Țara lui Păcală nu se


Un context care revine

Motto: Nu sunt supărat că m-ai mințit. Sunt supărat că nu te mai pot crede (Nietzsche) În ultimii doi ani au apărut două cărți care mi-au atras atenția, prima carte este a lui John Perkins și poartă numele „Dezvăluirile unui


Și mai murim un pic…

Se mai duce una… E pe marginea gropii, aproape cu tot ce-i trebuie de veșnică (ne)pomenire… Cu ferpar, cu anunțuri de păreri de rău, cu gropar special de stat, cu tot ăștia de (ne) lucrează non-stop… Complexul Industrial Reşiţa, cea


Familia lui Iancu de Hunedoara

Aflu că lucrarea mea recentă, intitulată „Hunedoreștii…”, stârnește anumite discuții online, ceea ce este firesc. Azi avem ocazia să scriem despre orice, oricând, uzând aceste mijloace difuzare în masă, mai rapide și mai eficiente decât oricând. Era de așteptat ca


Îl ia, totuși, cineva de guler?

Ce ascund insistenţele insolente ale lui Iohannis contra aşa-zisului antisemitism din România, cît şi cele pentru desfiinţarea S.I.I.J., despre care am consemnat de nenumărate ori? Ascund rădăcinile şi ramurile unor trunchiuri de abuz în afacerea  succesiunii bunurilor „Deutsche Volksgruppe in


Legea cetățeanului vulnerabil din țara simplului consumator

Titulatura este greșită… Conținutul legii este eronat… Publicul țintă este total depășit la nivelul de cuprindere… Și nu este vorba despre o marjă, o corecție a gradului de eroare acceptată în cuprinsul unei legi… Ci totul trebuie schimbat! În fapt,