„Lumina vine de la răsărit”, adică de la Moscova… Așa au ținut-o langa, până de curând, cominterniștii, trădătorii și ceilalți cu apucături asemănătoare care au propagat cu zel această minciună cumplită. De acolo, de la Kremlin, nu s-au revărsat și nu se revarsă, în puhoi nesfârșit, decât crima, pârjolul, mârlănia, jaful. După 1940, imediat ce-au reocupat Basarabia, bolșevicii ruși, în cârdășie cu diverse minorități internaționaliste pripășite prin partea locului, au trecut la distrugerea tuturor valorilor românești. Barbarismele lor n-au avut și, încă, n-au limită. Așa că n-au scăpat, se înțelege, nici cimitirele. Numai că aceste bestiale „lichidări” s-au făcut până în zilele noastre. Și nici vorbă să se oprească, cel mai cunoscut caz fiind Cernăuțiul. În februarie 2007, ca să ne oprim doar asupra unui singur exemplu, buldozerele de la Tiraspol au distrus Cimitirul eroilor români „Generalul Drăgălina” de la Tighina, amenajând deasupra lui un „memorial internațional”. Poartă numele lui G. A. Potemkin, cu o statuie impozantă la intrare. Tighina se află, cum sper că știți, sub ocupație rusească (vezi Doamne, transnistreană); cap de pod, mai exact pod peste Nistru, în Basarabia…
Din cele circa 320-333 de morminte ale Cimitirului românesc au mai fost păstrate doar câteva cruci albe, anonime, amărâte și ca înfățișare. Pe restul spațiului se lăfăiesc vreo zece monumente ale unor generali ruși, șiruri de cruci din marmură neagră, inscripționate, ale militarilor unguri, ruși, germani. În spatele statuii lui Potemkin, pe o zidire în arc de cerc, au fost instalate 249 de plăci de granit pe care au fost înșiruite numele a 4.740 de oșteni ruși, ucraineni și alți… sovietici, căzuți victorioși prin partea locului, în diverse bătălii…
Straniu este faptul că batjocorirea și raderea Cimitirului Românesc de la Tighina s-a desfășurat, cronologic vorbind, cam în aceeași perioadă cu amenajarea Cimitirului de Onoare de la Țiganca, localitatea din apropierea Prutului unde, în lunile iunie-iulie 1941, s-au dat unele dintre cele mai crâncene lupte ale războiului de eliberare a Basarabiei. Mai bine de 1.000 de eroi români căzuți dincolo de „râul blestemat” își dorm acum somnul de veci în liniște, după ce ani la rând, în perioada comunistă, peste osemintele lor au fost construite grajduri pentru vite, padocuri pentru porci, alte amenajări „creștine”… Mă rog, ortodoxie rusească!
În crâncenele lupte de la Țiganca și-au pierdut viața și au fost dați dispăruți peste 10.000 de oșteni români. Liota de idioți de pe la diverse televiziuni (analiști, influenceri, trăsniții de breaking news-uri), conectați la ugerul mereu plin al mafiei transnaționale, tot felul de haimanale, multe dintre ele alogene, continuă să emită bazaconii absolut grețoase despre trecerea Prutului și mai cu seamă a Nistrului de către Armata Regală a României. Nu mai vorbesc de nesfârșita execuție, în fel și chip, a Mareșalului. În loc de alte comentarii, vă recomand să citiți cartea cu totul specială a Gen. Constantin Pantazi. Inclusiv cea a fiului său, Ion Pantazi, ca să vă puteți face o imagine cât mai adevărată și onestă a timpurilor prin care a trecut România. Să mai sugerăm vreo paralelă, ca să fugă crucile din cimitire? Mareșalul a fost militar de elită, a condus țara pe timp de război, a fost pe front și și-a asumat și acuzații de care nu era vinovat. Patriotismul ardent și demnitatea și le-a plătit cu propria viață. Poate fi comparat, cumva, cu Gen. Ciucă, prim-ministrul de mai ieri?
Despre ce trădări naționale vorbim?
Lasă un răspuns