Arhive categorie: Colocvii literare

„Un bărbat la graniță” de Alexandru Petria

Ce este o graniță dacă nu o oglindă care ne obligă să ne privim pe noi înșine, nu ca cetățeni, nu ca naționali, ci ca ființe umane, goi în fața inevitabilității existenței? „Un bărbat la graniță” este mai mult decât


Retrospectiva vieții mele…

Am în față cartea Retrospectiva vieții mele a prietenului Dumitru (Mitică) Mihali-Pagu, o carte ce nu este nici monografie pură și nici un simplu album al enormei familii borșene Mihali (la care, desigur, se adaugă cea a mamei, Maria Timiș-Ciuclă,


Micuții eroi ai lui F.M. Dostoievski și tragicele lor destine…

Poate că cele mai zguduitoare pagini din opera sa, Dostoievski le-a dedicat copiilor. Un credincios de talia lui nu se putea să nu fie profund marcat de cuvintele Mântuitorului: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi


Românii din Transcarpatia – 150 de ani în presa vremii

Cartea pe care, în calitate de lector am citit-o cu atenție, nu numai că este voluminoasă, dar nici nu este una obișnuită. De ce? Deoarece știm că în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, autorul (mă rog, de aia este autor) scrie


Eminescu, zidirea…

Mihai Eminescu s-a născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident, ca o întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte proroci știuți și neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci, în


Poezii de Mihai Horga

STAREA NAȚIUNII Motto : „Furtul creează proprietatea” (C. Noica – jurnal de idei) E plină țara de proteste Și loc de mulțumire nu-i Toți vor ca să se manifeste Clamând că-s împotriva …cui?! E plină țara de contraste Și diferențele-s


Căruța cu putori, proști și curve…

Oamenilor cu ochii după averi, dacă nu ştiți, vă spun eu: cei mai mulţi bani se fac din frica şi din suferinţa umană. „Şi dacă lipsesc?” – o să mă întrebe unii mai siguri sau mai puşi la adăpost în


Lev Tolstoi, marele prieten al copiilor…

F.M. Dostoievski și marele Lev Tolstoi (mai modestul Alexei Tolstoi aparține unei ramuri colaterale), cei doi titani ai literaturii ruse și universale (unul apolinic, celălalt dionisiac; unul olimpian și armonios, celălalt așezat pe un pisc geamăn, însă la capătul unui


Hoțul…

Eram în clasa a VI-a, la școala din Malovăț. În fiecare an, în luna octombrie, făceam „practică agricolă”. Asta însemna întreruperea cursurilor și folosirea elevilor la strângerea recoltelor de pe câmp. Eram duși în coloană la tarlalele ceapeului și fermei


Marcel Mureșeanu – „Anul de sticlă” sau limpezimea poeziei autentice…

De la începutul anilor ’90, m-a fascinat poezia poetului Marcel Mureșeanu, prin claritatea și profunzimea de cristal a mesajului liric. E cristalul care taie ceea ce nu este esență. E paradoxul liricii unuia dintre cei mai valoroși poeți contemporani români,