Arhive categorie: Colocvii literare

Calea ta…

„Țară, țară!”… „Țară, țară, vrem ostași!” „Pe cine?” O listă de plecări urgente… Copiii ce rămân însingurați în ei, Strigăte de regrete din morminte?… . Să vrei să vii în țară, ce dor… Oprindu-te în tine, dorești Regrete târzii te


„Cântece pentru glas și toacă“

La o manifestare organizată de Liga Scriitorilor Români am primit de la actorul și poetul Dorel Vișan recenta sa carte „Cântece pentru glas și toacă“, apărută la Editura „Școala Ardeleană“, Cluj-Napoca, 2017. Cartea ce se deschide cu o prefață de


Aligatorii (fluturașul unui candidat la primărie)

Mă cheamă Crăcănel și… nu mai contează cum. Mama a vrut să-mi zică Nae, dar prea rimează cu… Hmmm… Cică nu vrea ca băiatul ei s-o facă de oaie! Și-mi zicea: Nu te mai crăcăna la fete…! Ha, ha, ha!


Luptă, iubire şi zbatere…

În viaţă există sălcii şi stejari, există oameni care vegetează într-o dulce împăcare cu sine însuşi, dar există – ce-i drept mai rar – şi spirite veşnic neadormite, aflate în căutare. Aceste spirite par, tot timpul, ancorate într-o raţiune de


Nu mai vedem viața în lume…

Plecară! Pleacă anii de la noi, De aceea îmbătrânim, Și nu vrem să vedem Cruzimea bătrâneții. . Însingurarea ne cuprinde mintea, Nu mai vedem viața în lume, Căci, de ce am vedea-o în alții Când ea ne părăsește lent?  .


Să prind în horă norii…

Mi-e dragă! Mi-e dragă primăvara cu braţele-i de lacrimi, Îmbujorând noiane de maci pictaţi la brâu, Când dusă-i iarna toată, fugind cu-a sale patimi, Petale-n avalanşa de roşu curg pârâu. Şi simţi suspinu-n muguri şoptindu-ţi la ureche Cât vor ca


Doar timpul…

Am vrut Am vrut să fiu ce nu am fost, Cum nici ce-a fost n-aș vrea să fie… Dar străduințele n-au rost Când doar mă strădui cu mânie. . Am vrut să am ce n-am avut Și ce-am avut n-am


Rebelul Camilo José Cela și „Familia lui Pascual Duarte”

„Născut în Iria Flavia (acuma El Padrón sau La Coruña”), ne spune Ana Vădean în Cuvânt  înainte la versiunea românească a romanului Familia lui Pscual Duarte (Editura Libra, București, 1991), „în a unsprezecea zi a lunii floriilor din anul 1916,


Să nu ne pierdem!

Doamne, Tu ne-ai ales crucea! Nici un om pe lumea asta, nu cred Doamne c-ar putea, Să-și ducă pe umeri crucea, grea, precum a fost a Ta! Tu ne-ai dat la fiecare câte-o cruce de purtat, Lemnul, Tu l-ai ales,


Poarta Angliei

– proză istorico-fantastică – Decenii la rând, când mergeam sau când veneam de la piaţă – pe vremuri era doar în Piaţa Mihai Viteazul din Cluj piaţă principală – treceam pe lângă toneta de ziare de vizavi de Regionala CFR.