Bucuria mi-a fost știrbită rău de tot, ci vorbele absolut aiuritoare auzite deunăzi pe micile ecrane, cum că adâncirea canalului Bâstroe este un mit! Un mit pe care, vezi Doamne, netrebnicii de români îl tot înstăresc fiindcă nu mai au ce face de atâta bine. Afirmația aceasta – pentru care autorul ei ar trebui să dispară din orice funcție, din orice spațiu public – este rostită de „conducătorul statului”, de „comandantul armatei române”! Nu-mi ajunge nici tot DEX-ul vechi sau nou, nu mă ajută nici listele tuturor diagnosticelor medicale ca să-mi pot încropi o explicație în afara oricărei patologii. Dacă ar putea exista vreo explicație. Delta, acest veritabil paradis… Doar de locul meu de baștină sunt într-atât de strâns legat ca de Delta Dunării. Ca să nu mai spun că, la Sulina, mai și plătesc anual impozite la primărie…
Cu o asemenea absurditate cu care președintele României dă apă la brațul Chilia și canalul Bâstroe, întru folosul devastator al dușmanilor noștri istorici – ucrainenii și rușii, deopotrivă -, acest rătăcitor irecuperabil face țăndări pentru totdeauna, de fapt, un alt mit, cu adevărat: mitul german. Mitul german în care, de la 1866 încoace, generații tot mai consistente de români au investit încredere, respect, speranță, onoare. Chiar și atunci când nu prea ar fi fost cazul. Mă rog, vorba lui Marin Preda, așa-i românul, rezolvă totul cu „pi..a mă-sii”… Mitul german al biruințelor, al întregirii pământurilor românești și câte și mai câte. Parțial, există și ceva adevăr în această privință, dacă îi avem în vedere pe regii Carol I și Ferdinand I. Pasionații de istorie, cei care nu se lasă înșelați de neghiobiile propagandistice, știu că la masa și sub masa pierderii, de-a lungul vremii, a unor teritorii românești s-au aflat totdeauna germanii, indiferent de forma de stat pe care au avut-o și ei prin timp. (Cu habsburgii, desigur, avant la lettre, Amintiți-vă de răpirea Bucovinei, 1775). Fie că a fost vorba de pierderea, în 1878, a celor trei județe din sudul Basarabiei, după Războiul de Independență, de pierderea Basarabiei întregi, a părții de nord a Bucovinei și ținutului Herța (iunie 1940), de pierderea, temporară, a nordului Ardealului (august 1940), de pierderea Cadrilaterului (septembrie 1940). Sper că vă vine în gând, după această înșiruire, și „neamțul” Carol al II-lea…
„Mitul Bâstroe”, pe care îl clocește președintele țării cu o inconștiență totală, este o cumplită cedare teritorială, „pas cu pas”, și nu doar distrugerea Deltei. Este un fenomen pe care ucrainenii și rușii l-au pus în practică cu mai multe decenii în urmă, prin tot soiul de amenajări care au schimbat înșiși curenții marini, care distrug gura de vărsare a brațului Chilia în defavoarea teritoriului românesc din zonă. Cunosc specialiști români, nu hoholi – lupi paznici la stână -, care știu bine aceste nenorociri. Ba a existat și ideea unui proiect, cu japonezii, pentru contracararea acestei mârșăvii „naturale”. Dar asta este altă poveste. De la mitul german la mitul Bâstroe, președintele dezvoltă, de fapt, mitul mercenarului. Mercenar care se va refugia, desigur, nu la Minsk, ca Prigojin, ci undeva mai departe, probabil la Bruxelles…
Lasă un răspuns