Arhive categorie: Tichia de politician

Am votat cu inocența

Se pare că spectrul Corona Lisa este uneori benefic pentru români. Sunt disciplinați, manierați, cel puțin la secția de votare unde am fost eu. N-am mai votat de mult, fiindcă nu m-am aflat în țară atunci când au fost varii


Alegerile locale 2020. Pe scurt…

Unii laudă calitățile extraordinare ale cetățeanului român care, cică, s-ar fi trezit cumva din apatia, lipsa elementară de simț civic și iresponsabilitatea față de propria țară. „Un nou val, se spune, a cuprins România!”… Sincer, am văzut! La Deveselu a


Câştigă PNL şi absenteismul…

Contextul global în care se votează local în România e mai puţin băgat în seamă de conaţionalii noştri : epidemia de Covid-19 e planetară, o pandemie deci, o criză economică de o amploare nemaivăzută e în plină desfăşurare, e deja


Contradicţia bazală a democraţiei liberale

Privită de departe, democraţia liberală pare atrăgătoare. Ea este prezentată de către apologeţi ca o unitate perfectă, în plan economic şi în plan politic, a libertăţii, egalităţii, reprezentării intereselor pluraliste şi a competiţiei. Dar această teoretizare este o aparenţă. În


Soluții. Clasa ipocrită

Doamna Clotilde Armand iar ne „amenință” cu un fluruaș băgat în cutia de scrisori, în care emite aceleași generalități politicianiste, de tipul: „Am voința de a reclădi acest sector. Dar nu pot să fac sigură asta. Am nevoie de voi.


Demagogie-necinste-necalificare

Indiscutabil că poetul latin Titus Lucretius Carus (pe scurt, Lucrețiu) avea dreptate atunci când, în urmă cu peste două mii de ani, enunța în celebrul lui poem De rerum natura (Despre natura lucrurilor) că Ex nihilo nihil (Din nimic nu


Cameleoniada…

Au apărut oameni politici de toate culorile, curcubeul a fost abandonat în amalgamul cunoașterii noastre. Apoi culorile sunt amestecate după dorința „blocului de culoare”, apare iluzia unei culori de împrumut sau forma de viață numită „cameleon politic”. Cum putem defini


Fără de țel, fără conștiință națională…

Eminescu, Luceafărul gândirii națiunii noastre, omul puternic, cu o gândire de dincolo de granițele acceptabilului pentru acele vremuri, sau acceptabilul acestor vremuri. Un vizionar de excepție, un mare patriot, el scria în ziarul „Timpul” în anul 1877. „Ce caută aceste


Opt luni de fușăreală…

Nu cred că, după opt luni de fușăreală într-ale cârmuitului, mai sunt mulți români care consideră că orbanienii, cu nemeritata poreclă de liberali, constituie colacul de salvare al României postdecembriste, asta deoarece înșiși liberalii (singuri sau, cel mai adesea, în


România fatalistă…

Am încredințarea că fac parte din marea familie a românilor care apreciază formidabilul nostru haz de necaz („Viața la noi e tristă, în schimb salariul e hazliu”, „Ai carte, ai cu ce să te ștergi la fund” etc.) și care,