Cernăuți sau „Orașul de pe Prut”, a avut de-a lungul istoriei sale mai multe apartenențe statale. În perioada medievală a anilor 1346 – 1774, a fost al Moldovei, în perioada 1775 – 1804 a trecut la Monarhia Habsurgică, apoi la Imperiul Austriac (1804-1867), la Austro-Ungaria (1867 – 1918), la România (1918 – 1940), apoi la URSS (1940 – 1941) din nou la România (1941 – 1944), iar la URSS (1944 – 1991), iar acum la Ucraina (1991 – la ziua de astăzi). Orașului i se mai spunea „Capitala de taină a Europei”, „Ierusalimul de pe Prut”, sau „Ultima Alexandrie a Europei” (denumire dată de Zbigniew Herbert). Pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate moldovenească numită Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat și astfel a apărut orașul de astăzi.
Orașul Cernăuți este atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lwow . Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic primind numele de Czernowitz. Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei. În anul 1849 Cernăuți a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849. Cei șase primari pe care i-a avut orașul între 1864 și 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani și doi evrei. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți, o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.
În timpul primului război mondial, Cernăuțiul a fost ocupat de armate rusești în trei rânduri. Prima ocupare a Cernăuțiului a avut loc în ziua de 2 septembrie 1914, când în oraș au intrat mai multe regimente de cazaci, comandate de generalul Pavlov și colonelul Ariutinov. În octombrie 1914, batalionul maiorului austriac Iaskiewicz a reocupat orașul Cernăuți. A doua invazie rusească a avut loc în 27 septembrie 1916, când armata rusă comandată de colonelul Sechin a sosit în oraș, după părăsirea orașului de către autoritățile austriece. La 18 iunie 1917, rușii au invadat a treia oară Bucovina. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuții au devenit parte din România. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Populația locală românească a fost supusă represiunii sovietice. La o ședință a Comitetului Central a PCUS din 9 septembrie 1940, Iosif Stalin, care a cerut personal anexarea Cernăuților la Uniunea Sovietică, a declarat: „Îmi place orașul Cernăuți. Am fost acolo, l-am văzut”.
Cel mai probabil Stalin a vizitat orașul în perioada tinereții sale revoluționare, când orașul era sub stăpânire austro-ungară. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania Nazistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani. După Dezmembrarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în 1991, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente. România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuți. Pe 24 februarie 2022, legea marțială a fost declarată la Cernăuți, ca și în restul Ucrainei.
De la începutul Invaziei Rusiei în Ucraina, orașul a fost o gazdă pentru persoanele strămutate intern din zona de front din estul și centrul Ucrainei și un punct de odihnă pentru refugiații în drum spre România din apropiere. Unii cernăuțeni au plecat și ei din țară. De la începutul ostilităților active din oraș au sunat de mai multe ori sirenele alarmei aeriene, dar nu au existat explozii sau distrugeri. Populația Cernăuților a suferit unele modificări încă din perioada habsburgică. Aici s-au așezat numeroși evrei, germani, polonezi, dar și ucraineni. Aceștia din urmă au reușit în timp să-i devanseze numeric pe români. Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuți, 35.387 erau ortodocși, 7.168 greco-catolici, 21.232 romano-catolici, 4.854 evanghelici-lutherani, 42.932 mozaici ș.a. Din punct de vedere etnic, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruși, 11.130 ucraineni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ș.a.
Cea mai mare parte a populației rămase a Cernăuților a fost transferată în restul Uniunii Sovietice, imediat după instaurarea regimului comunist, în anii 1940-1941 precum și după 1944. În locul celor deportați din motive rasiale sau din alte considerente politice mai mult sau mai puțin similare, ca și al celor emigrați sau „repatriați”, din rândurile evreilor, germanilor, românilor, polonezilor și ucrainenilor, au fost aduși cetățeni de pe cuprinsul Uniunii Sovietice, majoritatea atașați culturii ruse și ucrainene.
Populația actuală este, potrivit datelor recensământului populației Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori. Între aceștia se află 189.021 de ucraineni, 26.733 ruși, 10.553 români și încă 3.829 români care au optat pentru categoria de moldoveni; 1.408 polonezi 1.308 evrei și 971 – alții. Orașul ocupă o arie de 153 km pătrați și este împărțit administrativ în 3 sectoare (raioane): Sadagura (Sadagura, Jucica Nouă, Jucica Veche, Rohozna, Lencăuți, Șerăuții de Jos – suburbiile de la nord de Prut), Șevcenko (Taras Șevcenko – poet ucrainean) și 1 mai. Românii sunt în Cernăuți de secole întregi. În istoria recentă, teritoriul ce cuprinde Regiunea Cernăuți a făcut parte din Regatul României din 1918 până în 1940, când a fost ocupat de către sovietici, fiind parte a RSS Ucrainene. În perioada sovietică, românii din Cernăuți (ca restul românilor din URSS) au fost persecutați, fiind supuși unui proces de rusificare (cel mai notabil exemplu fiind „Masacrul de la Fântâna Albă”). De asemenea, o bună parte a populației a fost deportată în Siberia, iar alta s-a refugiat în România. Odată cu căderea regimului comunist, situația românilor din Regiunea Cernăuți s-a îmbunătățit. Multor români le-a fost permis să emigreze în România. În contradicție cu acest fapt, numărul celor care s-au declarat români a crescut, deoarece oamenilor nu le mai era frică de persecuții. În prezent există școli, biserici și centre culturale românești în Regiunea Cernăuți. Există de asemenea activiști (atât în România, cât și în Ucraina) ce militează pentru unirea Regiunii Cernăuți cu România însă, momentan, nu s-a făcut niciun demers în acest sens. Reforma administrativă ucraineană finalizată în 2020 a redus numărul de raioane din regiunea Cernăuți de la 11 la doar trei, dintre care niciunul nu are o majoritate românofonă.
În rândul minorității române, există nemulțumiri cu privire la politicile lingvistice și culturale ale guvernului și la ucrainizarea treptată a unor clase vorbitoare de română. Potrivit Serviciului de Stat de Statistică al Ucrainei, în anul școlar 2023/24, în regiunea Cernăuți au urmat învățământul secundar general 105.874 de elevi, dintre care 93.134 (87,97%) au studiat în clase de limba ucraineană și 12.740 (12,03%) în clase de limba română. Dintre cei 48.486 de elevi din învățământul secundar din instituțiile de învățământ din mediul urban, 47.165 (97,28%) au studiat în limba ucraineană și 1.321 (2,72%) în limba română. Dintre cei 57.388 de elevi din învățământul secundar din instituțiile de învățământ din mediul rural, 45.969 (80,10%) au fost școlarizați în limba ucraineană, iar 11.419 (19,90%) în limba română. În reforma educației efectuată în 2025, dintre cele 32 de licee cu predare în limba română din regiunea Cernăuți (12 mixte, 20 complet românești), se dorește a mai rămâne patru cu predare exclusiv în română și nouă mixte. Aurica Bojescu, secretarul responsabil al Uniunii Inter-regionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, a solicitat ajutorul autorităților române în acest sens. Ca procentaj, 88 la sută din românii din Cernăuți se află în patru din cele 11 raioane. În Raionul Herța, românii reprezintă 95 la sută din populația totală. În Raionul Adâncata, ei reprezintă 45 la sută. În Raionul Storojineț, ei reprezintă 37 la sută.
Aici, la Cernăuți a învățat la școala elementară, precum și la liceul german din Cernăuți marele nostru poet național Mihai Eminescu (1850–1889), iar Liceul nr. 1 din Cernăuți îi poartă acum numele. . Cernăuțiul a fost urbea scumpă a celebrului compozitor Ciprian Porumbescu. Aici el și-a început activitatea de propășire a neamului românesc, pentru care a și suferit. După 140 de ani de la trecerea în nemurire a autorului capodoperei muzicale „Balada”, Cernăuțiul nu l-a uitat, Cernăuțiul i-a înveșnicit numele prin plăci comemorative. O noua stradă din suburbia Horecea, precum și o școală din centrul orașului au fost numite în cinstea lui. Este vorba de Școala Populară de Artă și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu” de pe lângă Centrul Bucovinean de Artă. Grigore Vasiliu Birlic (1905–1970), marele actor român, a studiat dreptul și artele dramatice la Cernăuți, unde a și debutat la Teatrul Național din localitate. Și actorul Florin Piersic (n. 1936) și-a petrecut o parte din copilărie la Cernăuți. Avem mari români din diferite domenii ce s-au format în instituțiile acestui mare și frumos oraș și care au contribuit la dezvoltarea lui. Cernăuțiul este o adevărată pepinieră de intelectualitate românească și nu numai, cu care trebuie să stabilim legături frățești, de inimă și suflet.
