Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Importul de resurse – șansa celei de a doua „industrializări” a țării?!

Dacă ar fi vorba de un concept pur teoretic, un asemenea mecanism economic ar fi poate remarcabil… Ba, scos din zona teoretică și pus în practică, poate ar și funcționa pe ici-colo… Dar nu ar deveni o nouă doctrină de


Nu doar un alt „colonist”, nu doar o altă „despăgubire”…

Dacă ar fi să alegem, ar trebui să renunțăm de urgență la participarea României în cadrul Băncii Internaționale de Investiții (BII – Moscova-Budapesta), măcar ca prezență a acesteia în spațiul nostru instituțional de stat (ministere, dar și prin parlamentari și


Planul de Nimicire prin Regionalizare și Restrângere (PNRR 2…)

După eșecul previzibil al primului PNRR al țării (ca Plan Național de Redresare și Reziliență), România va corecta „neajunsurile” constatate… Le va „îndrepta” guvernamental politic și clan-regional, prin depunerea celui de al doilea plan PNRR, la a cărui motivare-fundamentare se


Azi „certificat”, mâine act universal de identitate…

Abordarea este tendențioasă… În cel mai fericit caz… Pentru că este evidentă încercarea de a reevalua drepturile omului, adoptarea certificatului digital Covid-UE nereprezentând în nici un caz „un pas important spre restabilirea libertăților fundamentale”, așa cum spune președintele Iohannis, portavocea


Ziua lui „Cîțulache”…

Da de ce să nu fie chiar ziua lui aniversar-politică?! Un 26 mai, „liberalosec” (sic!). Ziua în care, nu „Cîțulache” a renăscut, căci nimicul nu poate renaște, ci în care un maimuțoi a fost dospit din resturi de pe eșichierul


Nu răscoliți pământul Eminului!… Și nu-l căutați pe sub sfânta-i cruce!…

Pământul Ipoteștilor n-ar deveni nicidecum mai sfânt!… Și nici Moldova mai apărată în fața vremurilor de uitare pe care le trăim!… Pentru că nu prezența în neviu a Eminului ne lipsește… Ci a noastră, cei morți în viul nepăsării… Noi,


O poveste cât un izvor talmudic și o fundație de vatră bagatelizată în știri neînsemnate…

Nu lucrăm noi împotriva noastră?… Noi, singuri… Atât de eficient că nici nu mai e nevoie să-și bage alții coada… Avem destule cozi de mătură pe care să ni le punem drept bețe în roate… Avem destui tăietori de frunze


Planul Național de paraîndărăt…

Nu prea seamănă a plan național de dezvoltare… Nici măcar de supraviețuire postpandemică… Ori, mai grav, dar tot mai predictibil, de salvgardare intrapandemică… De la o pandemie la alta… Și  nu din cauza acronimului, deși mai potrivit ar fi fost


Gemând (pre)limba în melisme…

Nu are nimeni nimic cu ei… Treaba e să nu rămână numai ei pe post de „artiști”… Că am mai trăit noi din astea, zise și vânturate ca dovezi dintr-un puț al negândirii, nonrațiunii însămânțată „politically correct” drept mostră a


S-a înroșit frunza în vița-(ei)-de-vie!…

Am trăit noi rușini mai mari… Monumentale, dacă nu de-a dreptul epice… Așa că nu o să ne împiedicăm acum de duduia reîncălzită, nu politic, precum alți ratați cu acel nevino-ncoa’ al lui „mai încearcă o dată”, ci la sinecura