Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Ne vom trezi măcar în ziua când vom ajunge a fi dați în judecată pe drepturile noastre fluvial-maritime?!…

Problema nu este când se va depăși limita acceptabilității și a apoi a suportabilității presiunilor social economice generate de un război străin nouă, ci dacă, la acel moment, vom mai avea ce face… Dacă nu vom fi atât de infestați


Dincolo de cea mai abjectă discriminare generalizată de clica politică de guvernare a statului împotriva propriei țări…

Pe ăsta nici nu ar trebui să-l mai caute cineva prin „titlurile” obținute (nu doar cândva, ci, mai ales, cumva!)… Nu ar trebui nicidecum să ne pierdem vremea să-i citim „lucrarea” de doctorat, să o analizăm, să-i „pescuim” secțiunile, eventual


Ucraina – un măr otrăvit pe taraba acordurilor agroindustriale ale Uniunii Europene; și, evident, și cele ale României…

Nu, nu blufează… Doar că nu o să dea în judecată Polonia sau Slovacia, cu atât mai puțin UE în întregul ei, ci, probabil, va începe cu noi… Își va impune pretențiile prin noi… Pentru că, de peste trei decenii deja,


Raptul de țară al slugilor și otrepelor: cârpe supurându-și zeama necrofilă peste însemnele țării, peste adevăruri și istorie, peste jertfele înaintașilor, peste brazdele eliberate cu prețul sângelui…

Deja, răul făcut de Emil Constantinescu, prin cedarea Insulei Șerpilor, se estompează… Și nu pentru că asta se întâmplă cu urmele pe care le lasă o zdreanță în vremuri… Ci pentru că răul inimaginabil de atunci pare a deveni un


Înrobind oamenii și țarinele lor…

Nu, nu mai este de multă vreme vorba doar de un stat eșuat… Ci poate de bani lui ca de o înmormântare: a agriculturii, a economiei, a țării pe de-a întregul… Căci un stat, fie el și eșuat, ar mai


Călcând în picioare durerea istorică a Exilului și nevoințele și nădăjduirile continue ale Diasporei…

Nu, nu este nimic pastoral în cuvântul de afirmare și mândrire (!) cu instituirea unei așa-zise „Duminici a migranților români”… Nu este nimic creștin din partea capului bisericii noastre în a-i „migra” apastoral-epistemologic pe românii noștri trudind departe de fruntariile


Și totuși, cine-i cel mai „ghebos” din țară?!…

Pe esență, băiatul ăla are dreptate… Doar că, „nu țiganca e (cea) jegoasă” (sic!), ci situația! Și nici nu are cum să fie ea, căci, din perspectiva „corectitudinilor lingvistice”, ea nici măcar nu mai există… Ci aparține istoriei… Ca forme


Servili războiului și nepăcii de astăzi, mâine, când vom încerca a spune că nu ne mai e bine de la prea binele făcut altora, va fi prea târziu…

Trăim vremurile în care se clădesc, se impun chiar, noii poli diplomatici ai Europei. În care se reconfirmă sau se afirmă portavocile de mâine ale politicilor externe europene. În care țările care aleg să tacă, deși acum pot vorbi, vor


Doar un alt cuțit în spatele nostru, acum însă unul din colții a două viitoare Românii, fiecare încercând să o sfârtece pe cealaltă…

Deși ar trebui să ne bucure, ca mijloc de îndreptare, ca o adevărată sabie împotriva nodului camarilei politico-juridice din România, ca șansă de a repune lucrurile la locul lor, recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-ar


Patronate, nu mai fiți slugile guvernării! Impuneți-vă!

Abordarea patronatelor este greșită! Pentru că nu ele trebuiau să vină smerite, cu fruntea plecată a iertare și prezentându-și disponibilitatea de a accepta „soluții” de îndreptare! Căci nu este vina oamenilor de afaceri că toate bugetele țării sunt petice din