Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Printre cei încă vii, printre cei pre moarte „funciți”…

„Colectând de la bolnavi ultimul bănuț al vieții pentru nebunii ce ne conduc!”… Așa ar trebui să ne strigăm revolta în piața publică… Dimpreună, cei ce ne mai putem ține încă pe picioare, mimând a vii, cu toți cei suferinzi…


Ca o îmbrățișare în giulgiul jerbelor podurilor de flori de altădată: tot mai aproape de război, de război pentru alții…

Nu, nu este vorba despre protejarea comunităților noastre de români… Nici din Ucraina, nici din Moldova… Cu atât mai puțin din colțuri de lume unde oricum nu știm câți români trăiesc… Pentru că improvizațiile de liste pentru alegerile din diaspore


Nu am mai murit pentru a fi liberi… Dar nici liberi nu am mai ajuns a fi…

Cauciuc în loc de coloană vertebrală, lașitate în loc de minimă demnitate și decență… Și nu, petiția nu este în sine o formă reală, ca implicații, de reacție socială, cu atât mai puțin de acțiune imediată… Ba, n-are nici măcar


Cetatea potlogăriilor politice: dana pupelor din luntrea de guvernare…

Ăștia nu mai trebuie să se facă nici măcar frate cu al necuratului să-și rezolve treburile de cazan electoral, că sunt ei în sine beizadele d’ ale lui aghiuță ăla… Problema e că, de suferit, vom suferi tot noi… Ăștia


Șansele de dincolo de orele astrale de cândva…

Atât de servili am fost altora că am uitat de noi… De interesele noastre, de rolul istoric, de rostul de acum și, mai ales, cel pentru viitor… De însăși ființa noastră… Și ne-am înstrăinat… Ne-am îndepărtat de noi… Și prea


Stâlpii-totem ai noilor infamii de gen aistoric: suveranismul, naționalismul, patriotismul…

Egalitatea în culpabilizarea de gen europenizat nu se va opri doar la suprapunerea suveranismului, naționalismului și, în curând, a patriotismului („local” – cum va fi el amprentat în prima fază a procesului de ridiculizare, descărnare și golire de conținut identitar),


Când nu vom mai avea nimic de pierdut: cu piepturile goale împotriva funcirilor fiscal-militarizate…

Dar de ce să aibă doar dreptul de a purta arme?!… De ce să nu primească direct competențe militarizate extinse?! Dreptul de a reține contribuabilii, fizic, nu doar „la sursă”(!), de a-i cerceta și ancheta în „parchetele” lor, de a-i


Hidra neputinței de a ieși din nedesăvârșirea de acum…

În oricare alt loc și-ar fi găsit rostul ca „mesaj”, fie și unul efemer… Ar fi putut deveni chiar un manifest al societății de acum… Un fragment de „radiografie” al nonsensului ubicuitar de astăzi… Al nonsensului ca rost al nostru,


O altă istorie-neistorie impusă: asumarea extremismului…

La alegerile trecute au folosit sintagma antisemitismului… A acelei autoînvinovățiri și asumării, de facto, ca politician, a unei gogorițe puse în cârca noastră… Era o condiție esențială a interesului, imboldului și putinței de a candida și, mai ales, a prezenței


Uniunea Suveranităților de mâine sau minischengen -ul ca petrecerea de adio a unui multipluexit din UE!

Firește că este panică la Bruxelles! Și de aia și pun ăia toate tunurile pe noi!… Să ne țină în lesă, în celula petic de UE pe care ne-au trasat-o… Nu cumva să le facem un șotron și să se