Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Opiniile noastre sub „presa” veridicităților admise de Facebook-AFP…

Trebuie să zdrobim sămânța în matca de „marcă” în care (ne) este strecurată acum! Nu să o lăsăm să germineze, hrănită de nepăsarea noastră. Pentru că nu va avea nevoie de prea multe rădăcini pentru a-și miji „colții” într-un viitor


Iertare trecutului, onor prezentului…

Nu, nu îi este frică de strămoși… Nu îi este nici măcar rușine de felul în care îi ignoră pe înaintașii noștri și, deopotrivă cu ei, felul în care ne desconsideră nouă Istoria, Țara, Trecutul… Poate pentru că el nu


Vremea schimbărilor de „paradigmă”…

Și ce dacă firmele crapă pe capete?!… De parcă ne mai pasă… Spectacol să fie! Și chiar de începem să numărăm pe degete firmele care mai „mișcă” pe piață, noi facem topuri… Sigur, dă bine și la imagine, dar insuflă


Da măștilor sanitare, nu cârpelor-botniță!

Și totuși, ce va „învinge” în final? La finalul stazei de acum?… Supunerea în masă sau atitudinea individuală? Supunerea grupurilor aparent sudate social, dar asociale în asumare, unite doar în delațiuni, ori reacția celor ce nu-și pleacă frunțile? Supunerea necârcnită


Bătând cuie de ferpar în pereții culelor…

Dacă ar fi fost o grămadă de fiare de artă „modernă”, kitsch postmodernist(!), și ar fi purtat și semnătura unui lgbist, sigur s-ar fi găsit bani… Și dacă erau niște bolovani strânși din albia unui râu, dar ar fi avut


Noua secularizare a bisericii?…

O „secularizare” a Cuvântului Domnului… Pentru că nu doar averile mănăstirești le vizează acești agenți guvernamentali… Ci însuși Cuvântul Domnului… Căci, fără vorbele de învățătură ale Cărții Sfinte, fără cititorii ei prelați, fără ctitorii de cetăți din ceruri în numele


Gustul de amar pandemic al alegerilor

Dar ce bine li s-au potrivit lucrurile, nu?!… Abia de au trecut „localele” iar nealesul covid s-a și prăbușit peste țară! Nu a luat-o la trap chiar de a doua zi, deh’, nu puteau știi guvernanții cât durează prima numărare


Cimitirul nevesel al dezumanizării politice

La noi, subiectul a fost tratat cu o ironie macabră… Cu glume de cartier politic, cu aluzii la morții votanți ai lui Dragnea, uite!, victoria lor de mai târziu, când le-a ieșit „candidatul” primar la Deveselu… Deh’, la glume ne


Lăsați-ne dascălii în pace!

Voi, nemernici nemerniciți pandemic, lăsați-ne profesorii în pace! Altfel chiar că totul va fi în zadar… Inclusiv cei 30 de ani istoviți pe scheletul istoriei… Trei decenii descărnate, nu doar economic, prin fabricile, utilajele, resursele și piețele pierdute, mai mult


Măști avem, minte ce ne mai trebuie?…

Să n-ajungem ca numai despre asta să fie vorba… Ba, mai rău, nici măcar să nu mai existe vreo urmă de autointerogație… Ci strict un imperativ impus… Pentru că, dacă am fi avut ceva mai multă minte, poate am fi