Pictorul Ipolit Strâmbu, cunoscut și cu variantele Hipolit Strâmbescu, sau Strâmbulescu, s-a născut pe 18 mai 1871, în satul Bratilovu, din Baia de Aramă, județul Mehedinți, A fost bun prieten cu scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu actorul Iancu Brezianu și cu Alexandru Vlahuță. Școala a făcut-o în satul Mărășești, centru de comună, cu popa Lungulescu și cu I. Samfirescu. A fost coleg cu fostul primar al comunei Titerlești, Nicolae Bistriceanu. La școală l-a pictat pe popa Lungulescu cum sta la catedră și acesta, văzându-i desenul, l-a încurajat să deseneze. A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi în Germania la München, cu Karl Marr. În Franța, la Paris, unde și-a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății „Tinerimea română”.
La solicitarea lui Nicolae Grigorescu din anul 1891, Ipolit Strâmbu l-a ajutat să-și verniseze tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această ocazie s-a născut o simpatie reciprocă. Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația sa, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele de lumină, dovedind mai ales o bună cunoaștere a meșteșugului („Două prietene”, „Femei cosind”, etc.). Ipolit Strâmbu a absolvit Școala de arte frumoase având ca lucrare de diploma compoziția mitologică „Daphnis și Chloe”. Debutul oficial în pictură îl face în anul 1895 prin participarea sa la „Expoziția artiștilor în viață”, ocazie cu care câștigă o medalie pentru un studiu.
Deoarece veniturile pe care le câștiga din pictură erau insuficiente, participă la un concurs pentru ocuparea unui post de profesor de desen la Gimnaziul real din Craiova precum și la concursul „Marele premiu pentru străinătate”, pe care-l câștigă fiind premiat cu o bursă la München pentru înscrierea la cursurile Academiei Regale de Pictură, clasa profesorului Carl Marr. Aici se va afla sub puternica influență a artei lui Jusepe de Ribera. În anul 1900 participă cu trei lucrări la Expoziția universală de Paris cu tematică semănătoristă (Portret de teatru, Suferință intimă, Pe stradă). Din anul 1899, Ipolit Strâmbu a fost profesor de desen și caligrafie la Gimnaziul real din Craiova, în același an fiind transferat la catedra de desen și caligrafie la Liceul Sf. Sava din București. Mai apoi Ipolit Strâmbu a condus ca profesor Școala de Arte Frumoase de la București (1901) și a fost unul dintre profesorii de la Școala de pictură de la Baia Mare (supranumită
„Barbizonului estic”), fiind și fondatorul societății „Tinerimea artistică” – 1902, împreună cu Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermo Între anii 1908 și 1911 a fost inspector al învățământului desenului și caligrafiei. Ipolit Strâmbu a fost și delegat al ministerului Cultelor cu alcătuirea Muzeului de Artă Națională. În perioada 1908 – 1910 – creează lucrări cu tematică din viața satului pline de dramatism. După anul 1910 abordează stilul simbolist și intimist. În anul 1909 a primit medalia „Bene Merenti” clasa I, pentru merite artistice. În 1913 – obține Medalia Clasa I la Expoziția oficială a artiștilor în viață. În anul 1922 este numit membru al Ordinului Coroana României în grad de Ofițer.
În 1931 primește ordinul „Meritul Cultural” pentru Artă Plastică în grad de Cavaler. Este numit profesor de onoare al Academiei de Arte Frumoase în anul 1933. Ipolit Strâmbu a pictat compoziții cu personaje, nuduri, peisaje arhitecturale sau rurale, naturi statice, flori. Perioada 1921 – 1925 – o dedică organizării de expoziții personale în propriul atelier. De fapt din 1923 lucrează tot mai greu și se înbolnăvește. În 1924 – participă la Expoziția Internațională de la Veneția. În 1925 – participă la Expoziția Internațională de la Paris. În 1929 – organizează o expoziție retrospective, iar în 1934 se stinge din viață. A fost înmormântat la cimitirul Sf. Vineri în 2 noiembrie 1934.
În anul 1971 i se organizează o expoziție retrospectivă (centenară) de către Muzeul de Artă din Craiova, ocazie în care sunt expuse 40 de picturi semnate de către Ipolit Strâmbu în perioada 1895 – 1930. În 1984 i se organizează la Baia de Aramă o expoziție de către Muzeul de Artă din Drobeta Turnu-Severin. În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit. Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica desenul. De asemenea s-a preocupat de organizarea unei școli de artă decorativă, de cursuri serale de pictură și a fost unul dintre primii organizatori al Muzeului național de artă populară. Remarcat pentru redarea luminii și a atmosferei în scenele cotidiene din tablourile sale el ne-a lăsat opere ce par a prinde viață sub razele luminice ce caută a revela culoarea și vibrația formei cuprinsă în cadrul ales și decupat cu grijă din universul a toate creator și trecător…
