Solemnă și gravă, vezi Doamne, ca o colivă de Sf. Toader, Gabriela Firea „sparie”, vorba cronicarului, prin lipsa totală a oricărei licăriri de bun-simț. Nu-i de mirare că dama lui Pandele de Voluntari și-a PSD-ului s-a cocoțat pe cele mai imprevizibile înălțimi, precum un păianjen. Un păianjen extrem de veninos, asemenea faimoasei „văduva neagră”. Gabriela Firea nu-i însă, la față și la port, nici măcar o colivă din grâu ucrainean – furajer, mai mult ca sigur. Nu. Este o colivă, cum nu s-a mai pomenit vreodată: din neghină. Iar bomboana pe această colivă neagră tronează PSD – o haită de borfași care, ca la un cumplit parastas, se ceartă pe moștenirea mortului. Decedatul, dodoloață pradă, neputând fi decât România… Or, când, după 1989, în stomacul unor vaci s-a găsit pământ-pământ, ros cu câte un colț de iarbă, nu-mi puteam închipui că poate exista ceva mai cutremurător în lumea asta special de prostească în care trăim.
Desigur, mai blânde privirii n-au fost nici imaginile, de atunci, cu orfelinatele. Ce să mai spun, așa sunt eu: mă simt, de multe ori, mai apropiat de animale decât de oameni. Că acum, în stomacul unor bătrâni, s-au depistat nasturi, îngurgitați sub teroarea foamei, chiar sunt totalmente exasperat. Țara întreagă a intrat pe mâna unor nemernici, în frunte cu „justiția”, care sunt pe cale de a transforma țara într-un imens azil de noapte și de zi. Un azil al întunericului, al lăcomiei, al barbariei. Cuvântul este mort și el, răpus de aceste focare năucitoare, care sunt posturile de televiziune. Oricum, o mie de cuvinte nu fac, de mai multă vreme, cât o fotografie. O bâtă sănătoasă, metaforic vorbind, poate face, în schimb, cât zece mii de cuvinte rostite mârșav.
Am înțeles că hăituiala din creștetul PSD-ului nu se derulează cu scopul de stârpi apucăturile din domeniul macabrelor azile, în care partenerii întru putere de la Voluntari sunt băgați până la gât, și nici dovedirea crimelor care s-au comis și se comit. Da, țelul încins al unor fruntași din această bubă neagră pare a fi acela de a zădărnici ocuparea Cotrocenilor de către madama de Pandele. Firea președinte!? Zău că nu mai am aer. Nici rece, și nici cald. Nu că Gabriela Firea ar fi mai puțin brează decât ceilalți președinți, ci alta este pricina: chiar să fim blestemați să ne alegem numai cu idioți și ticăloși în această „funcție supremă”? Bașca primii-miniștri… Gâlceava acestui miriapod, care este PSD-ul – mă rog, în această privință, nu mă plâng nici de AUR, PNL și toți ceilalți „șerpi” care, precum în proza lui V. B. Ibáñez, sunt gata să-i lichideze pe români din prea multă… dragoste – este ca un incendiu de vară toridă. Fum mult și dens, prin care românii, și așa pierduți cu Firea, nici să nu mai zărească ceea ce îi așteaptă în cel mai scurt timp. Genialul vasluian, Constantin Tănase, ne-a prevenit de hăt-vreme: „Mi-au luat, mă, pentru bir,/ Și groapa din cimitir./ Și acolo mi-au lăsat/ Jumate metru pătrat,/ C-o s-ajung, frățioare,/ Să mă-ngroape în picioare,/ Jumătate în pământ/ Jumătate afară-n vânt./ E o economie-n plus,/ Fiindcă partea cea de sus/ Când o fi să se usuce/ O să-mi ție loc de cruce,/ Mi-o dă cu var și ciment/ Și devine monument…”
Numai că nu-i de râs. Să fii de „lemn Tănase” și să nu poți mânui măcar un gătej, cu care să te aperi de câini, chiar că nu mai înțeleg nimic… Până în 1989, eram sigur că îl voi îngropa pe „zeul Carpaților”. Acum, nici nici această iluzie n-o mai am. Mă ține în capticitate o cumplită certitudine: urmașii bolșevicilor și alogenilor de atunci ne vor îngropa pe toți, cu țară cu tot. Dar poate mă înșel, că e prea mare fierbințeală peste.
Lasă un răspuns