Arhive autor: Vasile Lechințan

Faptul că principalele cuvinte referitoare la nuntă sunt de origine latină dovedeşte vechimea acestei datini de civilizaţie la români. La noi în sat, ţăranul nu zicea nuntă, ci ospăţ, totul se referea şi se pregătea pentru ospăţ, cuvânt din latină …

Spectacolul cel frumos al nunţilor de altădată era aşteptat de tot satul. Oamenii aveau nevoie de măreţie umană, de frumosul civilizaţiei şi datinilor din străbuni, de la mic la mare. Adică, de la mine, mic, la bătrânii care-şi vedeau tinereţea …

Ce comoară minunată de obiceiuri de nuntă a adunat marele folclorist şi academician bucovinean Simion Florea Marian (1847-1907), la iniţiativa Academiei Române din 1885. Se vede că am avut odinioară oameni mari şi o ţară nedebusolată, care ştia ce vrea, …

Într-o lume urbană, precum cea de astăzi, în care, cu fiecare pas, dai de sentimentul neautenticităţii, de cele ale perisabilului, înstrăinării, sărăcirii românilor, răutăţii, înşelării, impasibilităţii diabolice, trădării, nefericirii, naufragiului, este firesc să revenim, în amintirea noastră, la fericirea de …

Printre documentele Comisiei de Împăciuire din anii `50-`60 din Silivaşu de Câmpie se află şi o decizie a Sfatului Popular comunal, din 1 august 1958, care intra în vigoare după un termen de cinci zile de la publicarea ei, fiind …

Ce fericire mare era pentru mine, toamna, venind la amiazi de la şcoală cu traista cu cărţi, caiete şi penarul de lemn în spate (atunci nu erau ghiozdane, cel puţin pentru mine) şi trecând pe lângă badea Iuăn al lui …

Într-o sară de iarnă, nu mă înduram încă să merg spre casă de la moară, că era un frig de crăpau pietrile – îmi povestea nănaşul Iuonu Miii -, un bătrân ne-a spus o poveste de pe vremea când veneau …

Încă din adolescenţă culegeam material pentru monografia satului meu natal, Silivaşu de Câmpie. Însemnările le făceam pe un caiet cu linii, mai multe erau întâmplări reale de demult, dar şi câteva poveşti/basme auzite de la nănaşul Iuănu Miii (Ioan Furnea), …

De ce oamenii din lumea satului copilăriei mele îşi puteau păstra fondul de umanitate nealterat, până la adânci bătrâneţi? Unul dintre simplele secrete era că trăiau într-o colectivitate, de unde nu te puteai sustrage numai dacă îţi acceptai condiţia de …

O autentică linişte sufletească, afund ancorată în covata de relief în care dăinuie de milenii o civilizaţie, fără cumplitele dezrădăcinări de la oraşe, avea viaţa oamenilor de demult din satul copilăriei mele, Silivaşu de Câmpie. Nici nu-ţi puteai închipui atunci …