Arhive autor: Mihai Ogrinji

Pe urmele înaintașilor…

A fost o vreme când nu era an să nu merg de două-trei ori la Sibiu și prin Mărginimile lui. De aceea nu de acum port în gând vorbele lui Nicolae Iorga dedicate Iașului, și care se potrivesc de minune


Nichita, Alex Condeescu și „România pitorească”…

Puțini scriitori români contemporani au fost răsfățați într-o așa măsură precum Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983). Și înainte și, mai ales, după ce ne-a părăsit. Un caz întru totul fericit. Sub aripa neîndoielnicului său geniu, cât


Genarul Ernest Broșteanu, Basarabia și Precupeții Noi…

Cum mâine nu vor răsuna, la o oră anume, toate clopotele din țară și nici nu se va vesti, repetat, că se împlinesc 108 ani de la întoarcerea acasă a României de Răsărit, la fel cum martie n-a fost dezmierdat


N-ar fi rău să ne intereseze: Unde este ONT-ul nostru?

Au și cifrele misterele lor. 1936, an bisect – deci, cu 29 de zile în februarie – pare să fi deținut puteri stranii. Sub cupola lui s-au împlinit evenimente pentru care frumos ar fi să avem inimă și minte spre


Mai aproape de adevăratul 1907…

Zeci de ani la rând, Răscoala din 1907 a fost, poate, unul dintre cele mai mediatizate evenimente interne. S-au spus și s-au scris de toate, enormitățile fiind fără număr. Interesele urâte au reușit, de cele mai multe ori, să dosească


Bucureștii și… Constantin Brâncuși

Foarte puțină lume știe că cel de-al patrulea monument din Piața Universității din Capitală – cunoscuta statuie a lui Spiru Haret – ar fi trebuit să-i aparțină lui Constantin Brâncuși (19 februarie 1876-16 martie 1957). Nu s-a întâmplat asta fiindcă,


Ioan Slavici, la Panciu…

Luna ianuarie ni l-a adus la Șiria (Arad) și pe Ioan Slavici (1848-1925). Puțină lume știe că acest adevărat clasic al literaturii românești și-a trăit ultimii ani din viață în târgul vrâncean Panciu. Mai exact, într-un mic conac din viile


Soarta unui fotograf de presă…

Am mers la Târgul de carte Gaudeamus anume pentru lansarea „cărții ilustrate” a lui Emanuel Tânjală: „Ce bine era în comunism!”, apărută la editura bucureșteană „Vremea”. Eram „în temă” cu această lucrare de mai multă vreme, mai cu seamă în


Pe străzile Brașovului: un doctor, doi poieți – și încă ce poeți! -, și două cimitire…

Am încurcat puțin străzile și o pancartă, fixată pe un trunchi de arbore, mă băgă în… derapaj. Mă grăbeam să ajung la Olimpia-Muzeul Sportului și Turismului Montan, însă n-am ezitat să i-au la picior urmele Poetului. După „păcatele”, am rămas


Casa părintească: pântec matern întru veșnicie…

Drumul meu moldovenesc – când pieziș, când cruciș – m-a dus în repetate rânduri prin municipiul Roman. Grăbit au ba, m-am oprit de fiecare dată în fața casei lui Sergiu Celibidache (1912-1996). Genialul dirijor n-a mai apucat să o revadă