Arhive autor: Al. Stănciulescu-Bârda

„Trecut-au anii…”

Și am înțeles tot mai bine dorul lui Eminescu de copilărie, de satul și locurile natale, de cuibul de demult al familiei tale, de căldura căminului părintesc, de prietenii cu care-ți petreceai vremea. „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/


Unde-s holdele, Bădie?!…

A mai trecut un 15 iunie și, din nou, mulți ne-am amintit de tine, Bădie Mihai… La ziua aceasta ne amintim că ai trecut pragul spre veșnicii, că ai plecat în lumea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de


Războaie și războinici…

Spuneam Într-un număr precedent că în școlile teologice pe care le-am frecventat am învățat mereu că cel mai mare păcat din lume este sinuciderea. Se înșirau, de asemenea, o mulțime de păcate, care mai de care mai periculoase pentru viața


Articolele și cărțile lui Șerban Cioculescu…

Îl cunoșteam pe Șerban Cioculescu din scris cu mult înainte de a-l fi cunoscut personal. Îi admiram capacitatea de a aborda cele mai diverse teme de cultură. Articolele sale erau adevărate sinteze tematice. Cărțile recenzate, aproape una în fiecare zi,


Păcate și păcătoși…

În primii doi ani de seminar am avut în programă un obiect numit Catehism. Acolo se preda alfabetul moralei creștine, noțiunile elementare, pe care apoi, în ultimii ani le reluam într-o formă superioară, în cadrul disciplinei Morală. Același obiect era


„Intelectualii” cu petiții de carton…

Cu puțin înainte de Sfintele Paști, câțiva intelectuali români au lansat o petiție pe internet în vederea strângerii de semnături, prin care se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, Bisericii Ortodoxe Române, să ia hotărârea ca-n viitorii ani să


Două singurătăți…

În Duminica a doua din Postul Mare este rânduită Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum, iar în Duminica a patra după Paști Evanghelia vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Vindecarea a doi oameni de către Mântuitorul. Între atâtea vindecări pe care


O nouă Scrisoare către Eminescu…

Demult nu ți-am mai scris, deși m-am gândit foarte des la tine, mai ales când, „cu gene ostenite”, seara, stins-am „lumânarea”. I-am spus lui Dumnezeu ce-am avut pe suflet și m-am așezat, așa, să cuget, pe marginea patului și gândul


Boierii Europei…

Protestele neprevăzute ale populației față de firmele austriece au dovedit că încă n-a dispărut bruma de demnitate din fibra neamului românesc. Chiar dacă autoritățile noastre au fost împăciuitoare, dând dovadă de diplomație, prudență, ca să nu zic de lașitate, un


In memoriam: Ioan Alexandru

Despre Ioan Alexandru am auzit încă din seminar. Îi găseam articole în „Luceafărul“, „România literară“, „Contemporanul“ şi alte publicaţii literare. Le decupam şi le păstram cu sfinţenie. Vorbea ca nimeni altul despre multe şi de toate. Avea un limbaj ales,