Arhive autor: Al. Stănciulescu-Bârda

Imaginea publică…

Mă ridicasem și eu, olecuță, Doamne, și începusem să cunosc lumea satului. Părinții mă duceau în fiecare duminică la biserică. Tăticu se străduise și mă învățase Tatăl nostru și Crezul. Spuneam cele două rugăciuni îngenuncheat în mijlocul bisericii, sub policandrul


Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești…

Sfânta Spovedanie este cea mai bine reprezentată în zestrea de proverbe românești dintre toate celelalte Sfinte Taine. Pentru documentare, am folosit și de data aceasta cele zece volume din colecția lui Iuliu Zanne. Din economie de spațiu, vom cita după


El a fost binevestit!

Mihai Eminescu s-a născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident, ca o întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte prooroci știuți și neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci, în


De prin vremuri…

Părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf  era un om trecut prin multe. Era un fin psiholog şi ştia să cântărească pe fiecare de la primele vorbe. Am putea spune că era un adevărat negustor de oameni. Nu se oprea întotdeauna


Parastasul primarului…

Era în perioada stalinistă. La primării erau puşi primari fără o pregătire anume. Erau luaţi muncitori din fabrici sau indivizi care prezentau încredere pentru regim şi numiţi primari. Important era să execute orbeşte ordinele venite de la centru, fără să


Despre un om printre oameni…

În 1981 aveam la Editura „Scrisul Românesc” din Craiova cartea Nicolae Iorga, Concepția istorică. O aveam de câțiva ani la acea editură! Avea prefața și referatul pozitiv semnate de Academicianul Ștefan Pascu de la Cluj. Mi-o înscriau în planul editorial


Pe nimeni nu mai interesează drama satului românesc de azi…

E toamnă târzie, bădie Mihai, și iarna s-aude prin munte trosnind. Se-nvăluie norii pe boltă și-n zare și ploaia în picuri s-așează pe câmp. Vin cețuri prea dese și-acopăr poiene, și văi, și dealuri, și drumuri și poteci. Cad frunze-nspăimântate,


Când s-a stins și biet moș Gheorghe…

S-a dus ca o părere, ca un glas de clopot ce-și sună adierea peste lume, pierzându-se cu-ncetul. Vânjos la vremea sa, desprins din cremenea de munte, ai fi crezut că nimeni și nimic nu-l vor pleca vreodată. Și nu l-au


Excursiile-pelerinaje de dinainte de 1989…

Înainte de 1989 am organizat nenumărate excursii-pelerinaje la mânăstiri. Era destul să lansez propunerea şi în câteva zile zeci de persoane se înscriau. În mod obişnuit, excursiile se făceau cu câte trei autocare, destul de des cu trei autocare şi


Mânăstirile şi robia…

Într-una din emisiunile interactive, pe care le-am avut la un post de televiziune, cineva a întrebat daca învăţătura creştină acceptă robia şi dacă nu, cum se face că mânăstirile noastre au practicat robia mai multe secole. Desigur, întrebarea telespectatorului parcă