Arhive autor: Al. Stănciulescu-Bârda

Ceasul…

Deși pare ciudat pentru copilul de acum, dar la jumătatea secolului trecut, copil de la țară fiind, până târziu nu am știut ce minunăție este aceea: ceasul. Bunicii și părinții mei aveau alte mijloace și metode pentru măsurarea timpului, pentru


Aberații sectare…

„Mare e grădina lui Dumnezeu!” zice o vorbă românească veche. Și are dreptate! Zilele trecute două cazuri au fost prezentate la televizor și ele au bulversat conștiința tuturor celor de bună credință. O femeie de 32 de ani a avut


Hotare îndoliate…

Am călătorit pe mai multe drumuri din Oltenia în vara aceasta. Despre alte zone ale regiunii noastre am aflat de la cei care le-au parcurs, ori de la televizor și radio. O realitate îngrijorătoare e prezentă în Oltenia și nu


„Uiuiu” și „trilili”!…

La începutul activității mele, o familie din parohie m-a anunțat că-ntr-o duminică din Postul Mare are nuntă cu fiica. Am făcut tot ce am putut ca să conving familia respectivă să mute data nunții în afara postului. Imposibil. Aduceau atâtea


Furnicuțele pământului…

Școala primară din anii ’60 era o „școală a muncii” în primul rând. Se învăța carte, dar copiii învățau și să muncească. Învățau ce este o normă, ce este o sarcină, un termen de rezolvare a unei sarcini. Învățau să


Școala muncii…

Titlul acesta a fost cândva, înainte de războiul din 1944, titlul unei cărți scrisă de un mare savant român, Simion Mehedinți. Acolo se vorbea de o metodă extraordinară folosită din vechime de familia română pentru creșterea și educația propriilor copii.


Duhul Libertății…

De câtva timp asistăm uimiți la zvârcolirile dureroase și sângeroase ce se derulează în Africa și în Asia. Popoare după popoare, în general de religie musulmană, se opintesc din răsputeri să răstoarne jugurile grele ale unor dictaturi, care păreau instaurate


Epoca dihoniei…

O trăim de ani buni. Tot așteptăm să se termine, dar cred că mai e mult până la acel moment. Mulți dintre noi nici nu mai îndrăznesc să nutrească o asemenea speranță! Se face simțită în toate părțile lumii, în


Paradisul birocrației…

Alergăm disperați de la un birou la altul, de la un ghișeu la altul, de la o instituție la alta să ne rezolvăm o problemă. Hârtii, hârtii și iar hârtii, munți de dosare, fluvii de cerneală, timpi morți, care ne


Fericiți cei ce nu fac nimic!

Este o concluzie la care am ajuns după Revoluție, cunoscând mai bine realitățile sociale, economice și, cât de cât, politice. Câteva exemple și situații pot susține cu prisosință această afirmație. Au fost puși pe liber sau, altfel spus, au fost