Arhive autor: Petru Jipa

Râsu’ plânsu’

Motto: Nichita Stănescu avea dreptate…* Țara se năruie și noi „covim” la ,,tembelizor”. Partidul mamă, tată și afinii, ne anunță prin gura ne înțărcată a ,,mini-struțului” de (la) finanțe, acela care a băgat capul în nisip când a fost la


Cameleoniada…

Au apărut oameni politici de toate culorile, curcubeul a fost abandonat în amalgamul cunoașterii noastre. Apoi culorile sunt amestecate după dorința „blocului de culoare”, apare iluzia unei culori de împrumut sau forma de viață numită „cameleon politic”. Cum putem defini


Fără de țel, fără conștiință națională…

Eminescu, Luceafărul gândirii națiunii noastre, omul puternic, cu o gândire de dincolo de granițele acceptabilului pentru acele vremuri, sau acceptabilul acestor vremuri. Un vizionar de excepție, un mare patriot, el scria în ziarul „Timpul” în anul 1877. „Ce caută aceste


Ecouri…

Un ecou de dor Cine te crezi tu ecou despletit ce ai ruginit asfințitul iar culoarea se întoarce curcubeu colindând zenitul. Orice fir de iarbă este un gând și orice gând este o stea sulița soarelui din gene de-a stânga


Să rupem barierele!

Bariera de la drum Să rupem barierele, am spus, Ascunse in peșteri de lut Ascunse cu grijă de ei O ceată de mișei. Avem dincolo de cuvânt O pildă prin viața ce-i vânt, Si dacă trăim in tăcere Avem peste


Un om, o viață…

Un om… Un om exact la fel ca tine și ca mine Un om, un alt mister, cu altă amintire, Pășește pe străzile din oraș, el este, Și umblă îngândurat și nu vorbește. . Dar lumea se schimbă în pandemie


Albastră stare născută dintr-o sărutare

Loreley și gândul În gând, eu am privit ochii ei. Şi am aflat, mai mult decât puteam afla în catedrală. Am aflat despre un suflet curat Care devine un zbor într-o viaţă stelară. Realul contopit în vârtejul de jar, ca


Din moși strămoși, de la bunici…

Poveste… De mult… Atunci când timpul nu cunoștea secunda Când marea se împreuna cu zarea, Iar păsările se rătăceau pe cer În lume a izbucnit un răzbel. . Două cetăți Una războinică și crudă Alta cu rațiunea într-o dungă, Două


În cercul gândurilor…

Incomensurabilul pământ Gândurile tot căzură Oarbe în câutătură, Și dincolo de ce Și dincolo de poate Se făcea lumină De pete întunecate Doar urgia se alinia De-a stânga Până la dreapta mea. Și dincolo de Se ascunde pe Pe inimă,


Ce a fost ieri, ce va fi mâine…

Doar el, regele Ra… Viața înainte vrea să meargă Copii râd, pomii întineresc la olaltă, Natura este tinerețea-n floare Își pune strai de sărbătoare. Privesc prin simțuri calde, reci, Potecile pe unde vrei să treci Și-ți povestesc mlădie închipuire Ce