Arhive autor: Petru Jipa

„Mitingăraia” miticilor…

Un lider plasat în fruntea unui popor nu ocupă doar o funcție, el devine o oglindă, o lupă, un paratrăsnet. Când acea oglindă reflectă doar ambiția, când acea lupă distorsionează adevărul în dogmă și când acea tijă canalizează furia publică


Trecutul sub asediu…

Când osemintele sunt răvășite și statuile cad. Când o mână de bronz ridicată într-un omagiu solemn, aruncată în căldura memoriei colective se sfărâmă sub prima lovitură a ciocanului, nu cade niciodată doar metalul. Este ecoul unei voci pe care am


Ultimul subiect de testare…

Ultimul subiect de testare este viața umană și cât poate îndura omul. Genul acela care se așază în scobitura din spatele coastelor atunci când un diagnostic aterizează ca un plic sigilat scăpat pe lemn lustruit: oficial, ireversibil, final. „Ultimul subiect


„Miracolul” european…

În articolul trecut am scris ceva pentru amuzament, astăzi continui. Prin Bulă și Bubulina ne-am ținut departe de politică. Prin râs biciuim impostura! Ce știam noi atunci: că trebuie să învățăm, apoi să muncim ca să mergem în concediu pe


Poveste cu veste la drum de seară…

Coaliția guvernamentală a descoperit că și mâine răsare soarele, ba chiar cu declarații de bucurie la adresa propriei reziliențe. Șa, ca un a fost odată ca niciodată… nu, șterge asta. A fost odată un „cort de circ” unde trăiau trei


Istoria a scăpat de sub control…

Odată, lumea era ascultătoare. Nu ritmul unui somn, ci zumzetul pașnic al unei case unde toți visau frumos. Oamenii credeau că au lăsat istoria în urmă, ca un copil care crede că și-a învins în sfârșit frica de întuneric. Dar


ONG-ul, statuia lui Octavian Goga și marota…

De ce marotă…? Pentru că începem cu ideile obsesive „Să dărâmăm statuile scriitorilor, așa ne cere politica.” O propoziție care aterizează ca o piatră aruncată în apă liniștită: unda este mică la început, dar tremurul călătorește adânc, în biblioteci, săli


Războiul clonelor…

Uneori, când deschid ziarul dimineața, mă simt ca un străin în propria mea lume: Titlurile dansează în fața ochilor mei, nu în ritmul vieții, ci în ritmul unei melodii unice și monotone. „Politicienii repetă aceeași formulă ca acum trei ani”.


Transformări nefericite în vieți uimite…

Într-un interviu cu Tucker Carlson, Joe Kent, fost director al Centrului Național de Combatere a Terorismului, a afirmat că Iranul nu era aproape de obținerea unei arme nucleare la momentul conflictului. El a discutat și motivele pentru care SUA au


„Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii”

Crucea a aruncat mult timp o umbră lungă, nu a amenințării, ci a milei; semiluna, o curbă nu a cuceririi, ci a contemplării; dharmachakra, o roată nu a războiului, ci a înțelepciunii. Timp de secole, credința a fost cuptorul liniștit