Arhive autor: George Petrovai

Totala nedemnitate a multora dintre foștii și actualii demnitari români

Din două motive nu mă uit la tembelizor și la scursorile deversate non-stop de canaliile acestuia: întâi că nu am o atare sculă devastatoare pentru morală și spirit, care-ți bagă pe gât tot ceea ce „hrănește” mizeria numită rating, apoi


Percy Bysshe Shelley, romanticul profetic și revoluționar

Cândva (asta se întâmpla pe 12 septembrie 2012) am scris articolul Fantasticul și obsesia irealului, în care făceam următoarele afirmații despre romantism: „Din capul locului trebuie să spunem că marii maeştri ai producţiilor artistice ce cultivă fantasticul sunt romanticii. Afirmaţia


Divina dulceață a liricii shakespeariene

Când spun „lirică shakespeariană”, am în vedere cele 154 de sonete ale mereu tânîrului Will pentru cultura universală („cel mai mare poet englez din toate timpurile”, după corecta apreciere a lui Ion Frunzetti, prefațatorul volumului Sonete din 1966 – Ediția


Submediocritatea politicii românești postdecembriste

Foarte mulți dintre românii cu discernământ ai zilelor noastre (nu-s prea mulți dintre ăștia, iar numărul lor tot scade!), se întreabă și (degeaba) întreabă în felul următor: Cum e posibil că România, țara dăruită de Creator cu de toate (climă


Nerușinarea javrelor parlamentare…

De peste trei decenii, milioane de români (unii rezonabili, alții creduli, cei mai mulți spălați pe creier de tembelizor), împinși an de an și pas cu pas de forțele unite al tâlharilor interni și externi spre cea mai cruntă sărăcie


François Villon – creatorul poeziei moderne franceze

Scriind despre François Villon, îmi face o deosebită plăcere să menționez celebrul vers „Dar unde-i neaua de mai an?”, inspirata traducere a lui Romulus Vulpescu pentru Balada doamnelor de altădată (în tălmăcirea lui Dan Botta), Balada doamnelor de odinioară (în


Un viitor tot mai nesigur…

Noi, oamenii de rând (ceea ce înseamnă opt miliarde și ceva), ne ducem existențele de azi pe mâine, ba cu teama de urgiile naturii, siluită de absurda civilizație umană (poluare, furtuni devastatoare, cutremure, secetă prelungită, aer otrăvit, apă pe sponci),


Un oraș de graniță geografică și economică…

Am scris de mai multe ori despre Sighetu Marmației, o localitate situată în nordul extrem al României (acolo unde, pretinde „monumentul” fostului primar Horia Scubli, se agață harta-n cui și turiștii semidocți stau la coadă ca să-și pozeze moacele cu


Romanul Doctorul Pascal, rezumatul întregii opere zoliene

Când vorbim de originalitatea unui artist (scriitor, pictor, sculptor, muzician, arhitect) sau a unui gânditor, trebuie să avem permanent în minte afirmația, aparent paradoxală, a lui Petre Țuțea din volumul Între Dumnezeu și neamul meu (Editura Arta grafică, București, 1992),


Teleomul, epifenomenul truditor din maşinăria televiziunii…

Era să greşesc şi să-i spun teleomului zeul din maşinărie (Deus ex machina), când bietul de el, departe de-a fi zeu şi de-a rezolva situaţii dificile, este doar un epifenomen, adică instrumentul vorbitor şi ascultător prin care fenomenul esenţial (patronul