Arhive autor: George Petrovai

Curajul de a fi oameni…

În Evanghelia după Ioan 8/31-32, Însuși Mântuitorul ne comunică, prin intermediul celui mai iubit ucenic al Său, următorul fapt vital pentru condiția umană: „Și a zis iudeilor, cari crezuseră în El: «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr, și


Moțiunea anti-Cîțu…

Da, iată că se poate și așa ceva: o moțiune împotriva unei persoane! E drept, acea persoană nu e una oarecare, adică un oltean de rând (total neînzestrat în plan moral-spiritual, însă puternic împins din spate de năbădioasa sa ambiție


Techergheul premier Florin Cîțu

Te uiți la năucitoarea ascensiune politică a lui Florin Vasile Cîțu și-ți spui că el este prototipul (ne)omului postdecembrist: elev submediocru și cu școala pe sponci în perioada antedecembristă (a se citi „notat cu patru la examenul de treaptă, mutat


Politica lui Joe Poceală, o mare porcărie!

Presupunând că unii cititori se prefac că nu știu sau chiar nu știu cine este numitul (de mine) Joe Poceală, fac precizarea că pe internet, ghidușii și nemulțumiții îi spun Joe Bidet (în limba engleză, bidet=bideu). Cum eu am un


Romanul „Învierea”, redutabilă parte a creației lui Lev Nikolaevici Tolstoi

Sunt convins că cea mai mare parte a cititorilor, ba și a criticilor după ureche (ăștia – nu-i așa? – stabilesc ierarhiile de rahat ale momentului și-i răsplătesc pe preferații netalentați, dar fideli, cu premii găunoase!) asociază numele contelui Lev


Măreția olimpiadei și micimea politicii noastre postdecembriste

De ce într-o parte „măreție” și în cealaltă „micime”? Pentru că exact așa se prezintă lucrurile (și nu azi sau de ieri, ci de peste trei decenii, adică de când pretinșii noștri cârmuitori, de toate orientările și ideologiile imaginabile, au


Clasicismul „Maximelor” lui La Rochefoucauld

În Prefața la cartea Maxime și reflecții (Editura Minerva, BPT, București, 1972), Ion Vicol ne face cunoscut că, la Paris pe data de 15 decembrie 1613, se naște François al VI-lea, principe de Marcillac (cel care în 1650, adică după


O sută de cărți esențiale

Este lucru știut că un popor rămâne în istorie, deci în memoria urmașilor, în primul rând prin cultura sa spiritual-materială: mitologie, credință sistematizată, poezie, filosofie, cronici, legislație, idei științifice, îndiguiri, sisteme de irigație, temple, obeliscuri, piramide, realizări tehnologice (schițe cu


Cinismul actualilor liberali

La drept vorbind, ce au în comun iohannienii (fie ei orbanieni, cîțieni/pârțieni sau de alte orientări pidosnice) cu adevărații liberali din perioada interbelică, deodată ce, după aproape doi ani de guvernare (este adevărat, nu singuri, ci în tovărășie antiromânească cu


Tribulații pandemice…

Se mai îndoiește cineva de faptul că lumea de azi este cu gaibaracele în sus sau că – vorba lui Eminescu – „s-a întors mașina lumii”?! Dacă da, atunci acei îndărărătnici neîncrezători n-au decât să privească în jur. Lesne vor