Arhive autor: George Petrovai

Misologia (ura față de rațiune) a prezentului…

În pofida nenumăratelor dovezi, de-o cutremurătoare evidență în ceea ce privește prezentul și, mai ales, viitorul omenirii (dramatica și neîntrerupta scădere a nivelului inteligenței planetare, poluarea tot mai accentuată și mai pustiitoare a pământului, apei, aerului și alimentelor, sporul alarmant


Condiția morală ca omul să fie măsura tuturor lucrurilor…

1. Teoria ca teoria…  Rolul societăților, implicit al statelor este acela să poarte de grijă indivizilor ce fac parte din ele și le conferă existență, sarcină deosebit de complexă și anevoioasă (hrană, siguranță, educație consistentă, cultură temeinică, identitate națională, mulțumire


Adam Mickiewicz, chintesența spiritului polonez…

Am convingerea că opera și activitatea obștească (de neobosit luptător pentru libertatea și independența Poloniei) a lui Adam Mickiewicz, vor fi mai lesne înțelese de către cititorii români prin încadrarea lor în impresionanta suită a relațiilor dintre Polonia și principatele


Un colos cu picioare de lut…

Luni de zile am primit asigurări din partea tuturor factorilor decizionali în statul nostru aparent (Klaus Iohannis, coaliția penelisto-pedelistă, premierul neșcolit, Aurescu depășit, Rareșul Bogdan etc.), că de data asta România îndeplinește absolut toate condițiile impuse de Uniunea Europeană UE),


Nonconformistul Charles Baudelaire, „punct de plecare pentru poezia modernă”

Născut pe 9 aprilie la Paris (tatăl lui, Joseph-François Baudelaire se născuse în 1759, iar mama sa, Caroline Archenbaut-Dafayis sau Dafays, se născuse în 1793, ne spune Mircea Braga în Tabel cronologic la cartea Florile răului, ediție alcătuită de Geo


Totala nedemnitate a multora dintre foștii și actualii demnitari români

Din două motive nu mă uit la tembelizor și la scursorile deversate non-stop de canaliile acestuia: întâi că nu am o atare sculă devastatoare pentru morală și spirit, care-ți bagă pe gât tot ceea ce „hrănește” mizeria numită rating, apoi


Percy Bysshe Shelley, romanticul profetic și revoluționar

Cândva (asta se întâmpla pe 12 septembrie 2012) am scris articolul Fantasticul și obsesia irealului, în care făceam următoarele afirmații despre romantism: „Din capul locului trebuie să spunem că marii maeştri ai producţiilor artistice ce cultivă fantasticul sunt romanticii. Afirmaţia


Divina dulceață a liricii shakespeariene

Când spun „lirică shakespeariană”, am în vedere cele 154 de sonete ale mereu tânîrului Will pentru cultura universală („cel mai mare poet englez din toate timpurile”, după corecta apreciere a lui Ion Frunzetti, prefațatorul volumului Sonete din 1966 – Ediția


Submediocritatea politicii românești postdecembriste

Foarte mulți dintre românii cu discernământ ai zilelor noastre (nu-s prea mulți dintre ăștia, iar numărul lor tot scade!), se întreabă și (degeaba) întreabă în felul următor: Cum e posibil că România, țara dăruită de Creator cu de toate (climă


Nerușinarea javrelor parlamentare…

De peste trei decenii, milioane de români (unii rezonabili, alții creduli, cei mai mulți spălați pe creier de tembelizor), împinși an de an și pas cu pas de forțele unite al tâlharilor interni și externi spre cea mai cruntă sărăcie