Arhive autor: Vasile Lechințan

A fost Revoluţia Română de la 1848-1849 „contrarevoluţionară” sau revoluţia ungară a adoptat o latură terorist-reacţionară contra românilor?

Circulă din nou pe internet articolul istoricului Marius Diaconescu publicat acum câţiva ani în „Historia”, intitulat „Avram Iancu şi (contra)revoluţia românească din Transilvania în 1848-1849”. Şi articolul este însoţit de comentariile unor bine intenţionaţi dar şi de cele ale unor


Prea multă îngenunchere…

Am deschis geamul, azi dimineaţă, să fotografiez nişte arbori dragi mie. Am rămas fermecat de puritatea verdelui care se deschide lumii din coroana lor bogată. An de an, ne încântă, cu fidelitate şi statornicie, cu miraculoasa lor deschidere către lume.


Diplomaţia minunată a florilor

Am fost la Grădina Botanică, cel mai frumos şi mai mângâietor sufleteşte centru al Clujului, cu feeria lui de flori multicolor înflorite, momentan fiind paradisul lalelelor. Cele de pe „platoul Florian Porcius” – aşa îl numesc eu ad-hoc, pentru că


A treia scrisoare către cuvintele româneşti

Dragile mele mângâieri ale sufletului meu de român! Chiar din primele mele rânduri de scrisoare veţi afla şi despre mine că mi-e atât de dor de voi ştiindu-vă uitate în praful veacurilor şi al bibliotecilor părăsite de nepoţii nepoţilor voştri


Elogiu capitalismului

Comunismului nu-i mai pot aduce elogii că a pierit! A crăpat, pur şi simplu. Ne-a promis raiul pe pământ, dar n-a reuşit să confirme decât faza de infern, destul de reuşită. Nu i-am adus elogii nici când trăia şi nu-i


Putem tot visa, putem tot vegeta în tot felul de direcţii, că alţii ne întrec şi unii ne sapă

Am găsit întâmplător o carte cu 50 de clasici ai ştiinţei numite Psihologie. Niciun român. Într-o Enciclopedie a lumii, apărută recent, absentăm îngrozitor în multe secole. Te uiţi la ce opere de artă s-au creat de-a lungul secolelor, în pictură,


O lume profund nedreaptă…

În decembrie 1989, speranţele noastre au fost uriaşe, ale celor care am trăit decenii la rând într-o lume schiloadă şi schiloditoare de vieţi şi de suflete – noroc că aveam la dispoziţie libertatea interioară, în suflet şi minte, uriaşă, astfel


Un sentiment esenţial al vieţii noastre

Referitor le starea de graţie a identităţii noastre naţionale, scriam în Jurnal, în 1983, cum sufletul meu căuta să identifice în satul meu natal continuitatea vieţii româneşti transilvane descrisă de Rebreanu în romanul Ion, apărut în 1920, mai ales acea


A doua scrisoare către cuvintele româneşti dragi

Vă scriu, din nou, dragile mele cuvinte româneşti, ce v-aţi plămădit de veacuri din sufletul neamului nostru în acest spaţiu carpatin al dăinuirii noastre, tocmai pentru că mi-e pur şi simplu dor de voi, în acest timp în care sunt


Deznaţionalizarea românilor din Ungaria (sec. XIX-XX)

O situaţie tristă s-a petrecut în Ungaria prin deznaţionalizarea unor întregi comunităţi de români, mai ales după dualismul ungar din 1867 şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Deşi la 1918-1920 în Ungaria mai erau recunoscuţi oficial doar