Elogiu capitalismului

Comunismului nu-i mai pot aduce elogii că a pierit! A crăpat, pur şi simplu. Ne-a promis raiul pe pământ, dar n-a reuşit să confirme decât faza de infern, destul de reuşită. Nu i-am adus elogii nici când trăia şi nu-i condamn nici pe omagiatori, pentru că se aflau sub vremi. Acum ard de dorinţa de a aduce elogii capitalismului.

Dragă şi scumpe capitalism! Eşti minunat, pot zice! Înfloreşti văzând cu ochii. Îmi vine să te scuip, să nu cumva să te deochi. Baiul este că înfloreşti fără noi! Şi nu sunt deloc fericit de înflorirea ta. Pur şi simplu nu mă interesează că aduni bani cu grămada. Poate întrebi, de acolo, de sus, de cine zic “noi”. Păi noi existăm, dacă nu ai aflat, noi suntem, şi noi, fiinţe umane. Te iubesc foarte mult dragă capitalism! Ai înşfăcat hălci mari din averea noastră, fără să-ţi pese de noi. Te întrebi, de acolo, de sus, de cine zic „a noastră”. Da, era a noastră, nu era a lui Petre Roman, nu era a lui Băsescu, nu era a lui Adrian Năstase, nu era a lui Vasile Blaga, nu era a lui Theodor Stolojan, nu era a lui Emil Boc. Desigur că nu era nici a celor cu care ai tratat direct, unii luând comisioane grase, ştiind că România este o ţară fără câini, fără Justiţie, o ţară ieftină, mai bine zis ieftinită enorm de samsarii ajunşi la putere. Scumpe şi dragă capitalism! Pur şi simplu te ador! Eşti esenţa dreptăţii, echităţii şi onoarei de pe pământ! Nici nu se putea inventa o societate mai ingenuă şi mai pură, mai dezinteresată şi mai onestă. Nu ştiu paradisul cum e, dar tu ai dat lovitura: ai adus Paradisul pe pământ. Toată lumea e fericită. Toată lumea îţi lucrează cu drag, se face şi roabă dacă e nevoie, un stadiu mai înalt decât acum, când este numai manu-facturiera ta. Dar ce mă interesează că-ţi umpli tu buzunarele, dragă şi scumpe capitalism? Nu mă interesează deloc.

Atâta timp cât noi suntem la periferia economiilor şi a bunăstării, la coada demnităţii naţiunilor, nu sunt deloc încântat de strălucita ta victorie asupra noastră. O să întrebi, de acolo, de sus, care „a noastră”? Ai uitat de noi, dragă capitalism. Cinste ţie că ai reuşit în viaţă, ne-ai ciuruit – cum zicea un ilustru politician al nostru, care ne-a ciuruit şi el peste noapte, noi am dormit ca boul împăcat de truda lui şi el, falnicul politician, pe dimineaţa a rezolvat totul. Bravo, iubite capitalism, îţi suntem pe mâini bune şi mâinile noastre îţi lucrează de zor şi cu spor, cu dor şi cu onor. Poporul îţi este foarte recunoscător, doar nu l-ai jefuit, i-ai luat doar demnitatea şi bunurile pe nimica toată. Am putut noi să ne tot jertfim 50 de ani de comunism triumfător, mereu în zbor. Am mâncat mălai, să fie bine, am răbdat frig şi întuneric ani la rând, să fie bine, şi acum, venerate capitalism, scumpe şi iubite capitalism, ne-ai salvat, ne-ai dat, în sfârşit, o societate perfectă. Putem fi liniştiţi. Cu cei de la conducerea României ai putut negocia minunat, pentru câştigul tău, dar dezastruos pentru noi.

Du, dragă capitalism, liniştit, capitalul din România, du pădurile din România, iei României pământurile, du beneficiul gazelor naturale, al Telefoanelor, al apei, otrăveşte fântânile, ia petrolul, ia pe gratis aurul ce-l mai avem, şterge identitatea noastră, angajează-ţi lachei, că ai de unde! Fă-te că lucrezi, că ne faci autostrăzi, apoi i-a banii şi te du! Nu te gândi că avem copii în România, că avem grădiniţe, că avem spitale hodorogite şi departe de a avea aparatură de ultimă generaţie, nu te gândi să sprijini Cultura şi Ştiinţa. Tot elogiul meu iubite capitalism că ne-ai adus, ca boul în jug – iubesc, în calitate de fiu de ţăran, bietele animale boii – la lumina unei societăţi cu adevărat perfecte: democraţie cu grămada, care din păcate tot cu grămada a pus pe cine i-am avut în straturile de sus, libertate cu grămada, prosperitate, ştii cui, fericire nu ştiu cui, derută tuturor, prostie care se lăfăie cât încape.

Îţi mulţumesc, iubite şi mult stimate capitalism, pentru toate aceste oferte generoase pe care ni le-ai adus în viaţa noastră de fiecare zi. Într-adevăr, suntem acum liberi şi fericiţi. Comunismul tot se scremea să ne ducă cu zăhărelul că vom fi fericiţi cândva, la Paştele Cailor, ba că eram în zbor spre fericire, ba că eram chiar pe aproape, dar tu, capitalism, tu ai dat lovitura (ştii tu când şi cu cine dintre bravii români vânzători): ne-ai făcut fericiţi cu adevărat.

Da, suntem mândri de această societate a noastră, după 30 de aşteptare a acestei minunate lumi!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*