Arhive autor: Dominic Diamant

Captatio benevolentiae…

APEL DE SUFLET Slăvite fie sfintele precepte Lăsate omenirii moştenire Slăvite şi urmate de-nţelepte Întruchipări, nu doar de patrafire Cu cât mai mari dezastrele comise De liberul arbitru-n acţiune Cu-atât mai vii şi aprige să ni se Dezvăluie credinţele străbune


„Quo Vadis, Domine?”

Sunt un om obişnuit, poate cel mai obişnuit cu putinţă… În vârstă de optzecişiunu de ani peste o lună, nu e greu de realizat că am fost şi sunt contemporan cu toţi dictatorii şi torţionarii lumii moderne, cu toate sistemele


Acrostihuri…

INVOCATIE GENIULUI Există lumi pe care lumea proximităţii nu le ştie? Mistere ce rămân enigme de-a pururi de nedezlegat? Istoria umanităţii e plină de melancolie Năstruşnicia-i temerară de a surprins, n-a excelat   E o fantastică problemă cunoaşterea nevalidată Strădaniile-anihilate


Ghirlandă lirică…

N O E T I CĂ -Acrostih-   Se amăgeşte orice-ntruchipare Pornind pe-un drum pe care i se pare Respectul pentru sine că-şi găseşte E-o amăgire, şi e omeneşte   E-n firea noastră-n veci iscoditoare Vreo culme urmărind, să se-nfioare


Hi(ho)merice!

D E S T I N E Ne rotim pe secrete orbite Fiecare cum e hărăzit Ignorând că pe toţi ne înghite Universul etern infinit . Luminând diferit fiecare După cum va fi fost programat Pentru-o clipă şi bezna dispare


Nocturne…

O boală fără leac Stimate hombre Sergiu Găbureac, Vă inoportunez doar să vă spu Că suferim de-o boală fără leac Făcând ravagii într-un mod imun   În van o înfierăm, mereu şocaţi De anvergura şi puterea ei Pe ea mizează


De dor și inimă albastră… (2)

Atletism marcant Ce pistă strâmtă şi-acaparatoare Mi-i hărăzit atletic să străbat Exact atunci când infinit mă doare Condiţia precară de bărbat. . Cu-atât mai mult cu cât indubitabil O nouă şansă cine ştie când De-o să mai am, ca hombre


De dor și inimă albastră… (1)

Categorică Zădărnicie, cum mă umileşti Şi-mi tai avântul fără încetare De parcă soarta speţei omeneşti Orânduind-o, nicio noimă n-are. . Cât poţi să fii de-absurdă şi de rea Punând Nimicnicia suverană Ca-n permanenţă să putem vedea Menirea noastră cât este


Reflecții serene…

Numai un individ rău alcătuit, căruia îi place spectacolul grosier, zgomotul şi furia, nu rezistă până nu se afişează în spaţiul public precum păduchele care iese pe gulerul cămăşii. * Omul cultivat care-şi respectă statutul respectă şi nobleţea limbii şi


Sarabanda crimelor din Mamonia

Se ştie că toamna este anotimpul belşugului, când roadele de pe câmp,din livezi şi din vii sunt adunate şi gestionate cu mare grijă, când se numără bobocii şi se văd rezultatele, când întreaga suflare se pregăteşte pentru rigorile iernii. Pretutindeni