N O E T I CĂ
-Acrostih-
Se amăgeşte orice-ntruchipare
Pornind pe-un drum pe care i se pare
Respectul pentru sine că-şi găseşte
E-o amăgire, şi e omeneşte
E-n firea noastră-n veci iscoditoare
Vreo culme urmărind, să se-nfioare
Eforturi necurmate să depună
Răzbătătoare, poate şi nebună
E, totuşi, o enigmă, cum de ştie
Scăpa de orice fel de vitregie
Tunând şi fulgerând când nu-i convine
Uitându-şi cine e, de unde vine ( şi cine-o ţine)
La modul cum se luptă şi cum poate
Invariabil descurca în toate
Momentele de risc şi încleştare
Am, totuşi, o umilă întrebare
Grandoarea ei sublimă mă obligă
Indiferent cât sunt de mămăligă
Nu, oare, în fantastica-i lumină
Ascunsă e scânteia cea divină ?
Ţi-aş da răspunsul, dragă-ntruchipare,
Imaginându-mi cât pot fi de mare
E-un risc fantastic ce mă depăşeşte
Iar dacă mă abţin, e omeneşte.
***
JOC DE CUVINTE DEBUTÂND CU LITERA „N”
Noi nu ne naştem numai
Năstruşnici ne numim
Nuntindu-ne năvalnic
Natura nestemând-o
Noi navigăm noetic
Novele noi nutrind
Nicicând nicicum nevolnici
Noi numai nemurim.
***
DOINĂ MAMONEZĂ
Imigrant adus de nori
Nu te-apropia că mori
În Mamonia e-n floare
Corupţia-ngrozitoare
Care a nenorocit
Un popor străvechi vestit
Nu mai vezi pe dealuri vite
Satele sunt pustiite
Munţii au rămas chilug
Toţi specialiştii fug
Pe şosele gropi se cască
Şi ucid, de rămâi mască
În cumplita foşgăială
Mamoneză şobomanii
Se-nhăitează şi se spală
Reciproc pe mâini cu banii
Preşedinţii de partid
Tot o unanimitate
Când atâtea şcoli se-nchid
Sistematic ruinate
Doar baronii sunt prosperi
Şi-şi înalţă noi palate
Când de taxe şi poveri
Eşti lovit de cazi pe spate
Plâng copiii-nfometaţi
Că părinţii li-s departe
Urlă moartea prin Carpaţi
Flămânzită, după moarte
În Mamonia de vii
Slabe şanse de scăpare
Laolaltă, morţi şi vii,
Suferă de-nmormântare.
***
PESCĂREASCĂ
Are balta peşte cât pofteşti
Totul e să ştii ce-ţi cade-n plasă
Ca să n-ai cumva probleme-acasă
Cu mai ştii ce-ncurcături lumeşti
Sunt atâţi pescari ce merg pe baltă
Numai ca atunci când i-ntâlneşti
Să te dea pe spate cu poveşti
Pentru care sufletu-ţi tresaltă
Şi ce mândri se mai cocoşesc
Cu-ale lor poveşti aiuritoare
De-ai putea să crezi că sunt în stare
A salva tot neamul omenesc
Tu-i priveşti şi-asculţi cum se întrec
Pregătiţi să mi te dea pe spate
Neimaginându-şi cum tu, poate,
Îi şi vezi de-o vreme la edec
Are balta peşte cât poftim
Numai că pescari sadea, de clasă
Se găsesc mai rar şi nu se lasă
Prinşi în jocul nostru (anturajul) anonim.
***
INCREDIBILA IUBIRE
Un tip priapic şi o nimfomană
În cuplul ideal s-au combinat
Acţionând cu dor şi neprihană
În stilul lor de neimaginat
Nu mai conta că el era un rege
Şi ea o curtezană de palat
Amorul lor putând ca să deslege
Cel mai adânc mister nedezlegat
Şi n-avea importanţă că o lume
Îi detesta pentru cuplajul lor
Cât fericiţi erau să îşi asume
Păcatul cu siaj nepieritor
Robustul crai şi-aleasa lui sprinţară
Treceau peste convenţii triumfând
Transfigurând isprava de ocară
În monument mai viu decât oricând
Cohorte de amanţi se perindară
Cu vremea iar uitarea le-a-nghiţit
Iubirea devenită legendară
Va străluci bizar la nesfârşit.
Lasă un răspuns