
Slăvite fie sfintele precepte
Lăsate omenirii moştenire
Slăvite şi urmate de-nţelepte
Întruchipări, nu doar de patrafire
Cu cât mai mari dezastrele comise
De liberul arbitru-n acţiune
Cu-atât mai vii şi aprige să ni se
Dezvăluie credinţele străbune
Cu cât mai multe semne şi indicii
Degringolada lumii ne-o atestă
Cu-atât mai forte cei lipsiţi de vicii
Să-şi onoreze dragostea celestă
Demonizată, lumea nu mai ştie
Ce-i bine şi ce-i rău şi se desfată
Cu actele pieirii, mărturie
Vizibilă cât e de vinovată
O şansă, în extremis, tot mai are
S-abandoneze căile inepte
Şi să-şi refacă drumu-n sanctuare
Ce dau viaţă sacrelor precepte.
DE DOR ŞI INIMĂ ALBASTRĂ
Am obosit, iubito, să te caut
Deşi mi-este un dor nebun de tine
Şi fericit aş fi să-ţi cânt din flaut
Oriunde-am fi pe culmile divine
De-o veşnicie în singurătate
N-am mai simţit parfumu-ţi de femeie
Şi inima zadarnic îmi mai bate
Cât simt că nu mai ştiu iubirea ce e
.
Atâta frumuseţe şi splendoare
Cu frenezie-n juru-mi se răsfaţă
Doar eu nu am acces şi crunt mă doare
Această interdicţie la viaţă
.
Iubito,unde-ai fi şi orice-ai face
Ne-nfiorându-te discursu-mi antic
Mi-e dor de nurii tăi ce nu-mi dau pace
Fiind acelaşi visător romantic
Poate că Demiurgul ne încearcă
Să vadă ce-a creat pentru iubire
Şi dacă ne-am putea salva-ntr-o arcă
Iubito, orice-ar fi, să-mi dai de ştire.
FĂCÂNDU-MI RUTA ZILNICĂ
Ce-ar fi să mă-ntâlnesc acum cu Niky
Prietenul de table de-altădată
Ce, de şi-ar fi reînoit rinichii,
E apt şi cartierul să-l străbată
Ce-ar fi ca orbul, surdul şi ologul
Să mi se opintească drept în faţă
Şi, teafăr şi ferice, ca un mogul
Să-mi ţină noi tirade despre viaţă
Ce-ar fi, înmărmurit să cad pe spate
Şi el să mă ridice în picioare
Râzând de spaima care mă străbate
Atât miracolul să mă-nfioare
Şi cum ar fi să mi se-ntâmple mie
O întâmplare nemaiîntâmplată
Nu m-aş scrânti, cum ar putea să fie
O astfel de minune-adevărată
Nu am purcede-n trombă la o bere
Cu noi dezbateri ample, gratuite
Şi n-am petrece clipa cu-o plăcere
De nedescris ? Răspunde-mi, ţi-ai permite?
INSCRIPŢIE PE-O PIATRĂ FUNERARĂ
Cu skiurile nu m-am dat
Cu avionul n-am zburat
N-am practicat vreun sport extrem
N-am avut propriul harem
În croaziere nu am fost
Şi nici pe front în avanpost
Nu mi-am permis să văd măcar
Nu Cuba sau Madagascar
Dar nici întreagă ţara mea
Cum, în principiu, se putea
.
Am fost un om obişnuit
Cum nici că v-aţi fi-nchipuit
Cu un destin şi-un avatar
De Donchi din Dejagaskar
Şi am iubit ca posedat
Însă iubire n-am aflat
Şi mi-a plăcut în viers să cânt
Femeia şi acest pământ
.
Dar, chiar aşa de urgisit,
Să nu credeţi că n-am trăit
Vibrând în fiecare zi
Cu fericirea de a fi
Căci toate le-am recuperat
În universul meu creat
Miraculos, ce mi-a permis
O existenţă ca de vis.
MĂRŢIŞOR
Don Pedro Donchi Candid se înclină
Până-n pământ, ca om şi (Di)amant
Întreaga-ntruchipare feminină
Să aibă mărţişoru-i fascinant
.
E o plăcere super- palpitantă
Să dăruieşti din inimă ce ai
O poezie electrocutantă
Ce-ţi propulsează sufletul în Rai
Frumoaselor zeiţe ale lumii
De ziua voastră dublă vă închin
Superbul madrigal, cum altul nu mi-i,
Înfiorat de-al vostru hram divin
Ce mărţişor mai cool ca o iubire
Nemărginită-n taină vă visaţi
Iar farmecul discret să vi-l admire
Cohorta nesfârşită de bărbaţi
Sfios mă-nclin şi mâna vă sărută
Cum, poate, nici nu v-aţi fi aşteptat,
CEL CE IUBEŞTE , veşnic în derută,
Misterul vostru-n veci nedezlegat.
EMPATICĂ
Stimate mame, doamne şi domniţe
Din tăinuitul meu colimator
Vă rog frumos, nu mai umblaţi cu fiţe
Dacă vă îndrăgesc şi vă ador
Angelice, lolite, majorete
Sau amazoane-n stare de război
Parfumul vostru poate să ne-mbete
Şi toate sunteţi bune pentru noi
E un moment în prag de primăvară
Atât de potrivit pentru festin
Încât mă bate gându-a câta oară ?-
Un toast inubliabil să vă-nchin
Voi sunteţi sarea şi piperul vieţii
Reprezentaţi bomboana de pe tort
Miracolul ce bântuie poeţii
Şi-mi dă putere demn să mă comport
Fiţi veşnic proslăvite şi iubite
Chiar şi atunci când ne dezamăgiţi
Căci doar prin voi iubirea ne permite
S-ajungem împliniţi şi fericiţi.
Lasă un răspuns