Hi(ho)merice!

D E S T I N E

Ne rotim pe secrete orbite

Fiecare cum e hărăzit

Ignorând că pe toţi ne înghite

Universul etern infinit

.

Luminând diferit fiecare

După cum va fi fost programat

Pentru-o clipă şi bezna dispare

Unde spaţiul l-am traversat

.

Şi trăim fericirea de-a sparge

Întunericul mat şi imund

Cu fecundele noastre catarge

Ce, înalte vibrând, corespund

 

Ne rotim şi producem lumină

Cât pe-orbite mai siguri să fii

Neştiind ce va fi să devină

Avatarul iubirii sublim.

***

CONTELE NABAB

La ora paişpe contele din Dej

După un prânz frugal, homeopatic

Şi de ajuns, se-ndreaptă val-vârtej

Spre patul lui de somn aristocratic

.

Nimic din jur nu-l mai reţine treaz

Iar visurile care îl aşteaptă

Într-un alai s-ajungă în Şiraz

Sunt calea cea mai scurtă şi-nţeleaptă

.

Pentru că partea zilei ce-a trecut

N-a excelat prin nicio întâmplare

Bătrânul conte nu se dă bătut

Şi speră că ,dormind, noi şanse are

.

În fond şi cum era de aşteptat

Dispune de deplina-i libertate

De a-şi petrece clipa ca ratat

Sau demn de acte nemaiîntâmplate

.

Bătrânul conte ce-i asigurat

La Banca Nemu, cum puţini sunt alţii,

De doarme dus, nu este un păcat,

Îşi pregăteşte zboru-n alte spaţii.

***

T E M E R E

De ce anume mă tem?

De libertinismul extrem

Ducând la degradare totală

Iar cei moralişti se tot spală

Pe mâini că nu ştiu şi nu văd.

De groază e-ntregul prăpăd !

Când vezi ce mucoase de fete

Sunt mândre că pot să se-mbete

Şi-apoi, înţepate, să fete

Şi pruncii să şi-i părăsească

Te-apucă damblaua firească

Şi totul te-aduce în stare

De acte sinistre, barbare

.

Când propria progenitură

Te minte în faţă, te fură

Şi cheltuie-n draci să-şi procure

Substanţe cu iz de pădure

Şi ierburi ce pot să omoare

Mai poţi avea linişte, oare?

.

Nici drumul credinţei nu poate

S-astâmpere poftele toate

Cât timp nimănui nu îi pasă

De anii, cei şapte, de-acasă.

.

Mă tem că orgiile-n trombă

Constituie strania bombă

Ce poate să dezintegreze

Miracolul lumii netreze.

Lasă un răspuns