D E S T I N E
Ne rotim pe secrete orbite
Fiecare cum e hărăzit
Ignorând că pe toţi ne înghite
Universul etern infinit
.
Luminând diferit fiecare
După cum va fi fost programat
Pentru-o clipă şi bezna dispare
Unde spaţiul l-am traversat
.
Şi trăim fericirea de-a sparge
Întunericul mat şi imund
Cu fecundele noastre catarge
Ce, înalte vibrând, corespund
Ne rotim şi producem lumină
Cât pe-orbite mai siguri să fii
Neştiind ce va fi să devină
Avatarul iubirii sublim.
***
CONTELE NABAB
La ora paişpe contele din Dej
După un prânz frugal, homeopatic
Şi de ajuns, se-ndreaptă val-vârtej
Spre patul lui de somn aristocratic
.
Nimic din jur nu-l mai reţine treaz
Iar visurile care îl aşteaptă
Într-un alai s-ajungă în Şiraz
Sunt calea cea mai scurtă şi-nţeleaptă
.
Pentru că partea zilei ce-a trecut
N-a excelat prin nicio întâmplare
Bătrânul conte nu se dă bătut
Şi speră că ,dormind, noi şanse are
.
În fond şi cum era de aşteptat
Dispune de deplina-i libertate
De a-şi petrece clipa ca ratat
Sau demn de acte nemaiîntâmplate
.
Bătrânul conte ce-i asigurat
La Banca Nemu, cum puţini sunt alţii,
De doarme dus, nu este un păcat,
Îşi pregăteşte zboru-n alte spaţii.
***
T E M E R E
De ce anume mă tem?
De libertinismul extrem
Ducând la degradare totală
Iar cei moralişti se tot spală
Pe mâini că nu ştiu şi nu văd.
De groază e-ntregul prăpăd !
Când vezi ce mucoase de fete
Sunt mândre că pot să se-mbete
Şi-apoi, înţepate, să fete
Şi pruncii să şi-i părăsească
Te-apucă damblaua firească
Şi totul te-aduce în stare
De acte sinistre, barbare
.
Când propria progenitură
Te minte în faţă, te fură
Şi cheltuie-n draci să-şi procure
Substanţe cu iz de pădure
Şi ierburi ce pot să omoare
Mai poţi avea linişte, oare?
.
Nici drumul credinţei nu poate
S-astâmpere poftele toate
Cât timp nimănui nu îi pasă
De anii, cei şapte, de-acasă.
.
Mă tem că orgiile-n trombă
Constituie strania bombă
Ce poate să dezintegreze
Miracolul lumii netreze.
Lasă un răspuns