De dor și inimă albastră… (2)

Atletism marcant

Ce pistă strâmtă şi-acaparatoare

Mi-i hărăzit atletic să străbat

Exact atunci când infinit mă doare

Condiţia precară de bărbat.

.

Cu-atât mai mult cu cât indubitabil

O nouă şansă cine ştie când

De-o să mai am, ca hombre redutabil

Să mă afirm, noi piste străbătând.

.

Ce paradox şi cruntă ironie

Să te trezeşti când nici te-ai aşteptat

Că frânele nu pot să te mai ţie

Şi-n plin avânt te vezi un eşuat.

.

Şi câte piste, Doamne, nu-şi aşteaptă

Atleţii aprigi şi triumfători

Să se întreacă-n lupta cea mai dreaptă

Te-apucă nebunia şi să mori.

***

Amicală

Un confrate dat în Paşte

Cică n-ar avea rival

Şi puţini de l-or cunoaşte

Se consideră pe val

.

Şi se zbate, dă din coate

-Don Quijote-n plin avânt-

Parcă de ebrietate

Încolţit e ca şi-nfrânt.

.

Tu, condescendent, empatic

Îl priveşti şi-l înţelegi

Numai el, ca un sălbatic,

Vântură nescrise legi.

.

Înfierează şi condamnă

Cu un straniu apetit

Fie vară, fie toamnă

Tot ce nu i-a convenit.

.

 A-l opri din singulara

Cruciadă-i interzis

El îşi va mânca papara

El se va fi sinucis.

***

Privind cum plouă

Privesc cum plouă şi, mirat, mă-ntreb

Unde mă voi afla peste-o decadă

Dacă deja m-am pricopsit c-un gheb

Şi ultimii doi dinţi îmi stau să cadă.

.

Lumea din urmă cum va arăta

Şi cum se va petrece mai departe

Ce forţe şi-n ce mod s-or confrunta

Ce nobile stindarde o să poarte.

.

…Privesc cum plouă şi mă minunez

Cât de ciudată lumea poa’ să fie

Precum o săritură la trapez

C-un salt mortal schimbat în poezie.

.

Şi nu mă lamentez c-o să virez

Spre altă zare, azi necunoscută,

Mă-ntreb de voi mai fi un amorez

Ce-ndrăgostit cu patimă sărută.

.

Şi dacă voi avea mai mult noroc

Decât în viaţa care mi se-ncheie

Să pot să cânt şi-namorat să joc

Cu vreo năbădăioasă (cuceritoare) de femeie (Astartee).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*