Atletism marcant
Ce pistă strâmtă şi-acaparatoare
Mi-i hărăzit atletic să străbat
Exact atunci când infinit mă doare
Condiţia precară de bărbat.
.
Cu-atât mai mult cu cât indubitabil
O nouă şansă cine ştie când
De-o să mai am, ca hombre redutabil
Să mă afirm, noi piste străbătând.
.
Ce paradox şi cruntă ironie
Să te trezeşti când nici te-ai aşteptat
Că frânele nu pot să te mai ţie
Şi-n plin avânt te vezi un eşuat.
.
Şi câte piste, Doamne, nu-şi aşteaptă
Atleţii aprigi şi triumfători
Să se întreacă-n lupta cea mai dreaptă
Te-apucă nebunia şi să mori.
***
Amicală
Un confrate dat în Paşte
Cică n-ar avea rival
Şi puţini de l-or cunoaşte
Se consideră pe val
.
Şi se zbate, dă din coate
-Don Quijote-n plin avânt-
Parcă de ebrietate
Încolţit e ca şi-nfrânt.
.
Tu, condescendent, empatic
Îl priveşti şi-l înţelegi
Numai el, ca un sălbatic,
Vântură nescrise legi.
.
Înfierează şi condamnă
Cu un straniu apetit
Fie vară, fie toamnă
Tot ce nu i-a convenit.
.
A-l opri din singulara
Cruciadă-i interzis
El îşi va mânca papara
El se va fi sinucis.
***
Privind cum plouă
Privesc cum plouă şi, mirat, mă-ntreb
Unde mă voi afla peste-o decadă
Dacă deja m-am pricopsit c-un gheb
Şi ultimii doi dinţi îmi stau să cadă.
.
Lumea din urmă cum va arăta
Şi cum se va petrece mai departe
Ce forţe şi-n ce mod s-or confrunta
Ce nobile stindarde o să poarte.
.
…Privesc cum plouă şi mă minunez
Cât de ciudată lumea poa’ să fie
Precum o săritură la trapez
C-un salt mortal schimbat în poezie.
.
Şi nu mă lamentez c-o să virez
Spre altă zare, azi necunoscută,
Mă-ntreb de voi mai fi un amorez
Ce-ndrăgostit cu patimă sărută.
.
Şi dacă voi avea mai mult noroc
Decât în viaţa care mi se-ncheie
Să pot să cânt şi-namorat să joc
Cu vreo năbădăioasă (cuceritoare) de femeie (Astartee).
Lasă un răspuns