Instituțiile, în loc să-și consume energiile pe „radicalizarea” puștilor de liceu, ar fi util să-și îndrepte atenția către radicalizarea taberei care militează pentru ruperea teritorială a României. Acești indivizi nu se pregătesc să dea Bacul și nici nu strâng bani de-un suc pe-o terasă la mall, ca „radicalizații” din clasele VIII-XII, ci sunt structură cu ramificații, mai bine zis rețea cu multiple noduri. Unii ca Borboly, lider UDMR care afirmă că ,,unitatea noastră națională (adică maghiară) nu recunoaște granițele țării” sau ca Mircea Dăian care cheamă lumea în stradă pentru restabilirea graniței imperiului austro-maghiar sunt utilizați ca săgeți „nebune” pentru testarea pieței, a reacției. Sunt exerciții tactice din cadrul unei strategii. Exercițiu tactic pe subiectul autonomiei, cu cetățeni maghiari la guvernare și CSAT. Exercițiu tactic pe demolarea „miturilor” naționale, vedeți recentele atacuri împotriva simbolului unității românilor, Voievodul Mihai Viteazul. S-a tras cu „mitraliera” asupra lui, din toate direcțiile trompetelor globaliste, de la Cluj până la București, urmând curând reluarea atacului împotriva efigiei Ștefan cel Mare si Sfânt.
Exercițiu tactic desfășurat de Ellie Wiesel-Vexler pe zona doctrinei naționale si jertfei creștine, Mihai Eminescu-Octavian Goga- Sfinții Închisorilor- Rezistența armată anticomunistă din munți. Întregul acestora este strategia care desfășoară campania antiromânească cu scopul subminării încrederii poporului în potențialul neamului, obiectivul primordial fiind cedarea resurselor si acceptarea divizării României.
Radicalizarea este a „nodurilor” Elie Wiesel +Vexler- Soros- Ungaria- Bruxelles. Nu știu dacă acestea acționează conștient unitar într-o rețea, dar dincolo de orice „teorie a conspirației”, rezultatul, produsul final, este cât se poate de unitar și concret: o clasă politică conducătoare care subminează interesele naționale, o educație din care nu doar că lipsește esența identitară, ci are o direcție anti-identitară, legi impuse în parlament de Institutul Ellie Wiesel-Vexler, o politică economică care favorizează capitalul străin în detrimentul celui românesc, colonizarea anticonstitutională a României cu imigranți asiatici și africani, care au demonstrat în celelalte state europene că nu pot/nu vor să se adapteze, integreze, devenind dintr-o „rezolvare” pe piața muncii, o reală problemă socială. Adăugăm pentru a întregi tabloul radicalizării antiromânesti, susținerea nemuncii prin acordarea nejustificată a sutelor de milioane euro sub formă de ajutoare sociale de care beneficiază cu precădere minoritatea „romă”, devenind astfel o masă de manevră electorală de-a lungul timpului, fără a mai pune la socoteală și așa-zisele programe de „integrare socială”, alte bugete imense irosite fără niciun rezultat concret.
Radicalizarea este pe zona antiromânească și cumva, simbolic, are trei puncte de reper: scoaterea statuii lui Mihai Viteazul din centrul Oradiei de către Bolojan, ridicarea lui Samuel Brukenthal în centrul Sibiului de către Iohannis și eliminarea lui Octavian Goga din Iași de către Vexler-Ellie Wiesel. Efigiile noastre trebuie repuse, reafirmate, iar asta nu este radicalizare, ci normalizare.
