Se ştie că toamna este anotimpul belşugului, când roadele de pe câmp,din livezi şi din vii sunt adunate şi gestionate cu mare grijă, când se numără bobocii şi se văd rezultatele, când întreaga suflare se pregăteşte pentru rigorile iernii. Pretutindeni se simte şi se vede efervescenţa, emulaţia specifică acestui anotimp. Numai în Mamonia, tărâmul căzut pradă T.B.C.-iştilor (Tâlhari, Bandiţi,Criminali) şi şobomanilor, lucrurile se petrec cu totul altfel, absolut incredibil şi strigător la cer, sub aparenţele voioase şi înşelătoare ale firescului.
Numai aici fărădelegea şi crima şi-au găsit locul ideal, unde prosperă şi fac ravagii devastatoare, într-un mod cu totul atipic, stupefiant şi consternant, atât de persistent şi constant, încât nu mai surprinde pe nimeni.
În timp ce prăduitorii nu mai contenesc în a scorni noi şi noi strategii pentru ghiftuirea colonului veşnic nesătul şi a fiefurilor din băncile de pe tot mapamondul, în spiritul dictonului “După mine, potopul!”, ţara, siluită în chip şi fel, se zbate în frigurile morţii, la discreţia şi în dispreţul suveran al caracatiţei dominatoare.
În timp ce ţara se zvârcoleşte, devastată de urgia criminală a prăduitorilor, de secetă, incendii şi inundaţii, congregaţia şobomanilor şi T.B.C.-iştilor îşi asigură noi şi condamnabile sinecuri, prin legi nelegiuite, se baricadează tot mai straşnic în Cetatea Nesimţirii şi Neobrăzării, uzând şi abuzând la discreţie de aceste legi criminale.
Priviţi radiografia situaţiei din şcolile de pe tot cuprinsul Mamoniei şi îngroziţi-vă! Acolo unde grija şi atenţia maximă trebuie să guverneze şi să acţioneze cât mai eficient, cu toată reponsabilitatea, e un adevărat infern al indiferenţei şi nesimţirii, o jale cum nu s-a mai pomenit pe aceste meleaguri.
Ascultaţi plânsul continuu şi halucinant al generaţiilor de copii cu sufletele schilodite şi inundate de potopul lacrimilor vărsate! Fără acoperiş, fără hrană, fără şcoli, fără mijloace de transport, fără niciun viitor! Încercaţi să vedeţi, ca părinţi şi dascăli, tragismul şi dimensiunile crimelor săvârşite sub ochii voştri, cu consimţământul vostru tacit şi obedient, şi vă veţi cutremura spasmodic! Nu poate exista o crimă mai atroce ca atentatul la viaţa şi viitorul copiilor noştri! Care, ajunşi la maturitate, se vor trezi în incapacitatea de a acţiona pentru binele obştesc, într-o ţară destrămată şi pustiită!
Avem pretenţia că facem parte din rândul ţărilor civilizate, dar n-am făcut mai nimic pentru a demonstra acest lucru. Infrastructura e la pământ, mijloacele de comunicaţie se prezintă cum nu se poate mai rău, gropile de pe caldarâm sunt mortale, educaţia , cultura şi sănătatea sunt într-o mare suferinţă, pământul, atât de roditor altă dată, e vândut şi gestionat de străini pentru comisioane grase oferite şobomanilor, munţii care aur poartă au rămas chilugi, apele seacă, vitele mor, naţiunea se află într-un pericol evident, graţie cârmuirii devastatoare a congregaţiei trădătoare şi veşnic nesătule.
Trebuie să recunoaştem că ne complacem al naibii de mult să trăim cum o da Dumnezeu, cu circul nostru de rahat şi pâinea chinuită şi contrafăcută până la nerecunoaştere, în loc să cunoaştem şi să urmăm direcţia pe care doctorii noştri de suflet, care ştiu să pună degetul pe rană şi să găsească soluţiile salvatoare o indică. Numai că prăduitorii n-au nevoie de un popor cultivat şi prosper.
Lasă un răspuns