Categorică
Zădărnicie, cum mă umileşti
Şi-mi tai avântul fără încetare
De parcă soarta speţei omeneşti
Orânduind-o, nicio noimă n-are.
.
Cât poţi să fii de-absurdă şi de rea
Punând Nimicnicia suverană
Ca-n permanenţă să putem vedea
Menirea noastră cât este de vană.
.
Zădărnicie, cum să nu-ţi recuz
Nemărginita inutilitate
Când toată omenirea-ntr-un refuz
Revelator şi evident se zbate.
.
Şi cum Nimicniciei să mă-nchin.
Etern vasal,ca ea să mi-o tot tragă
Când apanaju-mi tragic e divin
Şi asumat de omenirea-ntreagă.
.
Ciudatelor ce sunteţi (bezmetice himere), nu votez
Cu sigla voastră, orice-ar fi să fie
Atâta timp cât Suveranu-mi Crez
Slujesc şi îl propag prin poezie.
***
Casă părăsită
O curte strălucind de pomi şi flori
Făcând pe trecători să o admire
Acuma, părăsită, dând fiori
Provoacă doar tristeţe şi uimire.
În loc de flori, în fostul habitat
Prosperă bălăriile în draci
Că toţi se-ntreabă cum de au plecat
Proprietarii, nu de tot săraci.
.
Doar graurii-n magnolii se opresc
Şi bântuie bezmetici doar motani
Prin spaţiul c-un aer nefiresc
Ce pare părăsit de ani şi ani.
.
O, Doamne, de-ar vedea cei ce-au plecat
Tristeţea revărsată peste noi
Prin bălării din fostul habitat
N-ar pregeta să vină înapoi.
Lasă un răspuns