Arhive autor: Dominic Diamant

Mi-e dor de munţi şi văi, mi-e dor de ţară De toţi Carpaţii şi magia lor Cu frumuseţile ce te-nfioară Și cu destinul lor nepieritor . Atâta dor mistuitor mă arde Pe obcine şi culmi să tot colind Să dau …

Draga mea dragă, etern adorata și neprețuita mea, (aici puteţi trece numele oricărei femei nemuritoare!) Te rog în genunchi să nu rămâi perplexionată că-ţi scriu. Ştii ca nimeni alta cât de mult te iubesc, că întotdeauna am fost gata să-mi …

Mă cheamă Ion şi-mi duc viaţa pe unde pot şi cum pot. Când mai bine, când mai greu, după cum vrea Dumnezeu. Unii apelpisiţi şi puşi mereu pe rele râd de mine şi spun că am un nume de slugă. …

Sunt un bătrân hârbuit de traseul atât de sinuos şi accidentat al vieţii.Doar sufletul mi-a rămas tânăr şi candid ca la vârsta adolescenţei. Nu ştiu nici dacă va mai exista un mâine pentru mine. Oricând, mai cu seamă la această …

-baladă- Din văgăuni şi adâncimi profunde O voce se înalţă şi se-aşterne Pe-ntreg tărâmul care îi răspunde. E duhul viu al Daciei Eterne. . Pe obcinele plaiului în floare Cât vezi cu ochii-n liniştea deplină Se profilează turme de mioare …

Cu mulţi ani urmă, prin anii 60-70 ai secolului trecut, poetul care avea “Libertatea de a trage cu puşca” iar în paginile rev. “Luceafărul”, la rubrica “Index”, apoi în revista “România literară”, a păstorit multe condeie lirice, a declanşat o …