Dor de țară

Mi-e dor de munţi şi văi, mi-e dor de ţară

De toţi Carpaţii şi magia lor

Cu frumuseţile ce te-nfioară

Și cu destinul lor nepieritor

.

Atâta dor mistuitor mă arde

Pe obcine şi culmi să tot colind

Să dau de cap sălbaticelor hoarde

Care le-au cotropit cu-atâta jind

.

Mi-e dor de câmp, de deltă şi de mare

De-atâtea sanctuare din trecut

De locurile făr-asemănare

Pe care încă nu le-am străbătut

.

Mi-e dor de aerul curat de munte

De pacea ei la care tot visez

Dar sărăcia cruntă mă doboară

Că-n ţara mea sunt tot un maidanez

.

Mi-e dor, mi-e dor, tot sufletul îmi strigă

Stingându-se-n al meu Dejagaskar

Căci, chiar de-am explodat ca mămăligă,

Destinul meu rămâne tot amar (precar)

One Response to Dor de țară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*