Dor de țară

Mi-e dor de munţi şi văi, mi-e dor de ţară

De toţi Carpaţii şi magia lor

Cu frumuseţile ce te-nfioară

Și cu destinul lor nepieritor

.

Atâta dor mistuitor mă arde

Pe obcine şi culmi să tot colind

Să dau de cap sălbaticelor hoarde

Care le-au cotropit cu-atâta jind

.

Mi-e dor de câmp, de deltă şi de mare

De-atâtea sanctuare din trecut

De locurile făr-asemănare

Pe care încă nu le-am străbătut

.

Mi-e dor de aerul curat de munte

De pacea ei la care tot visez

Dar sărăcia cruntă mă doboară

Că-n ţara mea sunt tot un maidanez

.

Mi-e dor, mi-e dor, tot sufletul îmi strigă

Stingându-se-n al meu Dejagaskar

Căci, chiar de-am explodat ca mămăligă,

Destinul meu rămâne tot amar (precar)

Un răspuns la “Dor de țară”

  1. Milian Militaru spune:

    Felicitări pt. minunatul dor de tara !

Lasă un răspuns