Cum mi-am găsit eu fericirea…

Draga mea dragă, etern adorata și neprețuita mea,
(aici puteţi trece numele oricărei femei nemuritoare!)

Te rog în genunchi să nu rămâi perplexionată că-ţi scriu. Ştii ca nimeni alta cât de mult te iubesc, că întotdeauna am fost gata să-mi dau şi viaţa pentru tine. Şi de atâtea ori, în naivitatea şi credulitatea mea, chiar mi-am dat-o, ca să ai tu de cine râde şi să-ţi vezi visul adulterin împlinit cu ochii. Află că nu mă supăr şi nu-ţi port pică pentru nimic. E în natura ta şi e dreptul tău tău să procedezi cum crezi de cuviinţă. Aşa ca stima şi adoraţia pe care le am pentru tine rămân neştirbite.

M-am gândit să-ţi scriu din cosmica mea singurătate pentru a te înştiinţa că nu m-am pierdut şi, imaginează-ţi şi tu, acum la senectute, mi-am găsit fericirea. Parcă te şi văd cât de impresionată vei fi fiind, citind aceste rânduri, şi având o imagine globală atât de clară asupra unei vieţi cu atâtea incredibile peripeţii, turbulenţe, contorsiuni, distorsiuni, sincope şi seisme de tot felul. Încât era de neînchipuit ca să mă liniştesc vreodată şi, culmea, să-mi găsesc fericirea.

Draga mea dragă,

Uite că, ceea ce noi credeam că e imposibil, a devenit posibil. Tu ştii atât de bine cât de mult am investit în cărţi, în artă şi cultură, la greu şi cât cuprinde, în dulcile şi rafinatele mele zădărnicii, pentru care aveam atât de multe de suportat din partea ta, care nu vedeai deloc cu ochi buni deşartele mele preocupări ce mă scoteau adesea din rândul lumii. Toate aceste nevinovate şi neserioase investiţii care nu produceau nimic, pentru a-ţi asigura o existenţă fără griji, toate preocupările mele de aiurit aerian şi veşnic pierde-vară,întreaga mea existenţă de sclav select al zădărniciei, mi-au prilejuit o amplă şi diversificată cunoaştere, un larg şi cuprinzător orizont, dar, mai mult decât orice, mi-au ajutat să-mi fac în arealul simultaneităţii universale atâţi prieteni de cataramă, adevăraţi fraţi de cruce, atâţia confraţi empatici, de toate vârstele şi calibrele, cu atâtea universuri debordând de viaţă şi armonie, încât mi-ar ajunge pentru o eternitate, nemaisimţindu-ţi, iartă-mă că ţi-o spun, lipsa, atât de dureros resimţită altădată.

Află, iubito, că, de câte ori mă simt singur şi neajutorat, e de ajuns să apelez la unul sau la altul, oricând disponibili pentru mine, şi să mă trezesc instant într-o altă lume, cu alte dimensiuni şi coordonate, cu noi şi inedite splendori, cu adevărate orgii spirituale, în care, odată intrat, îţi şi uiţi să-ţi mai revii la condiţia ta contingentă. Astfel, cosmica mea singurătate se umple miraculos cu muzica înaltelor sfere, plină de nebănuite armonii şi de serafice, unduitoare şi cuceritoare întruchipări luminoase care-mi alină sufletul cu iubirea lor celestă, nemărginită. Ţi-ai fi imaginat vreodată, ca bietele mele investiţii, constituind aparent imensa irosire a unui om cam dus cu pluta, să ajungă a rodi fericirea de care am parte acum?

Aşa că, etern adorato, te sărut şi somn uşor, oriunde şi cu oricine te vei fi aflând. Pa!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*