Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Iadul tăcerii noastre: prea nepăsători, prea obosiți, poate prea bolnavi și îmbătrâniți…

Și poate prea sătuli pentru a mai lupta cu un sistem continuu agresor… Dar iadului nu-i pasă, nu?!… Iar „Raiul” de ieri devine iad, la propriu, și prin tăcerea, nepăsarea și complicitatea noastră… Pentru că este, într-adevăr, un asalt final…


Când ferma animalelor se va dovedi mai liberă decât țarcul oamenilor: competiția „preempțiunii” fiscal-punitive a instituțiilor statului contra cetățeanului…

La prima vedere, despre asta pare a fi vorba în tot acest război al statului Român contra propriilor cetățeni… O competiție între instituțiile publice, probabil și pentru a rămâne pe mai departe, pe măsura degradării stării economice a țării, în


Între Talleyrand și Orwell: finanțarea proiectelor clicii bruxeleze prin devalizarea deficitelor naționale ale statelor membre…

Nu, nu actualul deficit al țării reprezenta o problemă stringentă pentru Bruxelles… Nici deficitul nostru, nici al celorlalte state UE trecute în regimul de încorsetare al cheltuielilor publice (dar nu și al investițiilor!) pentru a acoperi deficitele pseudocatastrofale reclamate de


Să tăiem în „carne vie”! Dar nu tot din noi, ci din ceea ce ni se ia pentru a-i îndestula pe alții!…

La cât sunt de corupte puterea și administrația în țara aia, pentru UE era mai ușor să aștepte să „nască” un alt stat decât să încerce să schimbe în bine putregaiul rostogolit de decenii… Căci, altfel ar fi discutat și


Foia europeană de parcurs globalo fascist-bruxeleză…

Da, problema de la Lungulețu s-a „rezolvat”!… Fermierii pot iriga în continuare cu apa din Dâmbovița. „Pot”. De fapt, acesta era obiectivul guvernanților puși în slujba globaliștilor. Imersiunea unei condiționări peste cutume, obiceiuri, obișnuințe, drepturi de trăitori pe aceste meleaguri…


Jupuiți până la sânge…

În esență, prin reziliența economică diktată de UE, au fost vizate investițiile asupra unor infrastructuri considerate perimate, ce nu ar fi putut înturna imediat, după finalizarea lucrărilor, bani în economie… Pentru că, altminteri, cu un guvern isteț, ar fi fost


Austeritatea ca „ausweis” (doar acum, și doar astăzi, doar pentru noi)…

Ca un „ausweis”al dreptului de a mai fi, de a mai exista, de a mai trudi și, cu anumite dezlegări, de a mai trăi în Europa… Pentru că despre asta este vorba în impunerea austerității de țară… Astăzi, de țară…


Contribuția statului român, nu doar la războiul altora, ci și la acela (și aici aproape fără acei „alții”) împotriva propriilor fii și fiice de pe tărâmurile furate, cedate, înstrăinate…

Nu, nu este un conflict interetnic așa cum prezintă Kievul situația românilor agresați în bisericile românești din Ucraina… Pentru a-l defini drept conflict este nevoie de două părți din care cel puțin una să se manifeste violent… Dar aici nu


Noul „limes” existențial al Europei de mâine: pogromul globalist al statalității statalităților-națiune…

Nu trebuie să citești, nici măcar „printre rânduri”, „pogromul” de guvernare al executivului pentru a înțelege că nu este vorba nici despre deficitul masiv existent, nici despre riscul falimentului de țară, nici despre „corectarea” exceselor bugetare printr-un amplu și următor


Un alt decont… Plătit tot de noi… Și poate nu „pe generații”, ci însăși ca generație…

Este evident că toată această impunere a creșterii procentului din PIB alocat înarmării, și nu înzestrării militare „pacifiste” din logistica securității naționale din alte timpuri, ne va împinge inevitabil și în război… În cel mai bun caz, doar ca livratori