Nu, nu actualul deficit al țării reprezenta o problemă stringentă pentru Bruxelles… Nici deficitul nostru, nici al celorlalte state UE trecute în regimul de încorsetare al cheltuielilor publice (dar nu și al investițiilor!) pentru a acoperi deficitele pseudocatastrofale reclamate de propaganda bruxeleză și asumate de statele controlate guvernamental de clica globalistă… Cu acest deficit puteam să ne vedem liniștiți de treabă… Pentru că perspectiva finalizării unor investiții (ca viitoare motoare economice) ar fi fost suficientă să liniștească apele fobiei de cifre… Dar nu despre acest actual deficit, folosit acum ca pretext al impunerii unor măsuri și, mai ales, instrumente „à la longue”, de asuprire fiscal-financiară a populației este, de fapt, vorba… Ci despre următoarele deficite luate în calcul de UE pentru a le impune în opisul asigurării finanțării proiectelor ei tot mai agresive… Tot mai agresive cu Europa neuniformizată, dar prietenoase, ca întoarceri de finanțe și favoruri politice la nivel instituțional, cu statele deja aliniate… Pentru că, nu doar posturile de vârf din UE vor fi folosite pe viitor pentru șantajul „talleyranad” (pentru că, peste tot în lume, politicienii și-ar vinde și mamele, doar să rămână în funcții, nu doar „patriile”, chiar dacă „țara” și „mama” nu se mai suprapun, ca noțiuni, nici măcar empatic, de mult prea multe decenii deja!), ci orice funcție în Europa totalitară a zilei de mâine.
Deficitele de țară, inclusiv al nostru, au acum un „corpus” ușor de absorbit de economiile de mâine… Dar, Europa bruxeleză a pus ochii tocmai pe acele economii, „de mâine”… Pe asigurarea măreției sale tiranice prin fraudarea banilor statelor membre… Nu-i mai ajung doar resursele acaparate, nu-i mai ajung doar fabricile și piețele de desfacere etichetate drept „mormane de fier” și vândute, la trocul bruxelez, statelor cu apucături colonialiste… Vrea toți banii „de mâine” ai europenilor… Inclusiv ai noștri… Iar asta va fi posibil și din cauza atitudinii lașe a politicienilor și guvernanților… Ai noștri gata născuți cu frunțile plecate… Pentru că, dacă ar fi existat o împotrivire față de mecanismul-fraudă al UE, de a insera în bugetele de stat ale țărilor membre datoriilor ce trebuie plătite de acestea în numele Ucrainei (!), și care așa au și fost acordate de Bruxelles, ca datorii pe care le vor plăti celelalte state, poate nu am fi ajuns aici… În punctul în care, noi, cel puțin, suntem despuiați pentru a acoperi un deficit de țară în care o parte procentuală semnificativă provine tocmai din ajutorarea Ucrainei și a acceptării asumării unor părți din datoriile acesteia către Bruxelles. Pentru că, UE nu vrea să iasă în pierdere, vrea câștig și dominație… Mai ales că ultimele merg dimpreună, nu?!…
Și este grav că nici un finanțist al țării nu se ridică pentru a semnala grava fraudă căreia îi vom cădea pradă și în anii următori… Pentru că, presiunea asupra „ajustării” finanțelor României, decapitalizarea firmelor și companiilor, dar și spolierile directe ale populației, în numele unui efort pentru UE (în care Ucraina este doar un capitol), depășesc cu mult necesarul real de acoperire… Doar că, deja, au fost pregătite următoarele învinovățiri cu marota „daune de țară” asupra propriului deficit… Deocamdată, tot pe calapodul modelului de necesitate pro europeano-ucrainean… Pentru că, inclusiv mecanismul de pseudoînarmare a Europei pentru pseudo sa apărare vizează același sistem de intruziune a unor datorii străine nouă… Și chiar dacă modelul de contract deja parafat de UE și pentru noi, vizând asumarea de împrumuturi pentru achiziția de armament „pentru apărarea UE” avea cel puțin o hibă care trebuia să ducă la anularea lui în parlamentul național, forul țării a tăcut mâlc. E drept, acest parlament oricum nu are nici un cuvânt de spus… De aceea, ceea ce ar fi fost de drept picătura care ar fi trebuit ca măcar să reverse mămăliga din tava aleșilor (!) s-a dovedit, de fapt, o noțiune intenționat introdusă de UE, fără nici o reacție de neacceptare a acestui proces (în formă penală continuată, deja) de forțare a deficitului nostru de țară cu alte proxime cifre în devalizare… Chiar dacă frauda și devalizarea continuă ale UE vor crește exponențial tocmai riscul de colaps al uneia dintre cele mai puternice economii a Uniunii… Puternică, nu doar prin resursele vandalizate, nu doar prin piețele de desfacere lăsate la bunul plac de folosință a Bruxellesului, ci și prin capacitățile de producție, de transport al gazelor, petrolului, cerealelor acaparate…
De altfel, dacă am deschide ochii am sesiza că toate magistralele de gaz care traversează țara funcționează la capacitatea maximă pentru a asigura umplerea depozitelor altora, culmea, aproape pe banii noștri… Și pe cele ale Ucrainei, și pe cele ale Ungariei, și pe cele ale Republicii Moldova. Dacă am privi mai atenți la modul în care porturile noastre au devenit infrastructuri ale Europei (dar numai în interesul UE) am vedea că recentele acorduri cu țări terțe UE, pentru a le pune la dispoziție drept intrări de mărfuri în Europa, nu au nici o legătură cu interesul nostru național, fiind doar un alt tronson de satisfacere a intereselor UE. Iar faptul că România a anunțat că oferă acces Pakistanului, prin Portul Constanța, pentru exporturile acestuia către Europa, nu ar fost posibil dacă acest import masiv de produse din afara UE nu ar fi avut acordul Bruxellesului. Sau, mai bine spus, dacă nu ar fi existat o comandă fermă a acestuia de punere la dispoziție a portului nostru, Bruxellesul având probabil finalizată o negociere în care noi suntem doar o roată a vehiculului de troc. Și am fi sesizat poate și faptul că, în plină îndatorare (cea chipurile necesară acoperirii deficitului de acum), în plin proces de asumare a transferului de lucrări de investiții de pe fondurile gratuite spre împrumuturi asumate, ne aflăm și în fruntea listei statelor membre „care au adoptat instrumentul ce va mobiliza până la 150 de miliarde de euro”. Adică țările ce se vor sufoca pentru binele altora, fiind vorba despre împrumuturi ce vor fi acordate statelor membre pentru achiziții comune de echipamente militare, în mod real, un alt sistem de spoliere finanțat printr-o emisiune comună de datorii „susținută de UE și transferată apoi în împrumuturi” (reale – n.a.) către statele solicitante. Și în care plățile se vor baza pe planuri naționale trecute în sarcina deficitelor de țară. Acele deficite plătite de noi dar care nu vor mai avea nici o legătură cu noi, cu bugetarii noștri, cu investițiile noastre, cu alte cheltuieli ministerial-instituționale pentru țară…
