La cât sunt de corupte puterea și administrația în țara aia, pentru UE era mai ușor să aștepte să „nască” un alt stat decât să încerce să schimbe în bine putregaiul rostogolit de decenii… Căci, altfel ar fi discutat și altele i-ar fi fost investițiile într-o „nouă Ucraină”, fie ea și peticită din bucățile lăsate libere de agresorul rus… Nu ar fi cheltuit miliarde de euro pentru ca, în final, să se aleagă doar cu buza umflată… Sigur, nu din cauza sipetelor golite aproape pentru nimic geme acum Europa bruxeleză, ci din cauza pierderilor pe viitor… Iar faptul că UE a stopat banii pentru Ucraina pentru un motiv ilar, în raport cu adevăratele tragedii, drame, nedreptăți pe care le împroașcă și le hrănește Kievul (chipurile, nerespectarea principiilor asumate pe linia anti-corupției ucrainiene), de fapt, se leagă de un alt frison pe care l-a primit UE, de data aceasta dinspre „unchiul Sam”… Tarifele vamale… Pe care clica bruxelleză a crezut că le poate negocia „in corpore” pentru toate statele membre… Dar ce a ieșit va înfuria membrele UE, nu doar până la a căuta negocieri individuale cu Trump, ci poate chiar până la anumite mișcări de regrupare spre alte alianțe financiar-economice….Iar faptul că Europa sancționează drastic Ucraina, lăsând-o fără mare parte din banii care îi țineau „sus”, nu doar drapelele de luptă, ci, mai ales, motoarele economice, agricole și industriale, arată că jocurile făcute în spatele perdelelor „de culise” au fost și scârbavnic mârșave, din partea Kievului, și mercantil-pragmatice dinspre „unchiul Sam”… Și nu este vorba că poate ceva a dat „cu virgulă”, ci de faptul că s-a bifat un zero pe linie dacă UE (bruxeleză) a decis să suspende fondurile pompate în Ucraina… Cu o motivație debilă a deciziei, neasumarea dosarului de luptă anti-corupție de către Kiev, mascând obtuzitatea, aroganțele, angoasele și propriile corupții instituțional-bruxeleze ale acelora care ne-au adus aici… Pentru că, în Ucraina există probleme mai grave decât faptul că toate instituțiile „anti-corupție” ar fi fost puse în desaga unui singur decident… Procurorul general… Mai ales că nu există nici o dovadă că, sub controlul acestuia, lupa anti-corupție va slăbi… Sau va migra dinspre „stegulețele” impuse de UE… În fond, cu mecanismele instituționale ale anti-corupției din Ucraina ieșite de sub controlul Bruxellesului, nu eventuala cvasimetastazare a pecinginei ar fi fost problema Europei, ci faptul că, poate, parte din banii sifonați de și prin Kiev din aceste fonduri (de sprijin, de ajutor, de reconstrucție, de dezvoltare a noi și noi piețe, dar și motoare economice) nu vor mai întoarce „paraîndărătul” (!) spre cei mai corupți dintre cei ce arată spre corupțiile altora…
Pe de altă parte, este probabil ca UE bruxelleză să fi realizat (după întâlnirea dintre Trump și von „für” Leyen) că a rămas pe dinafara strategiilor economice imediate… Pentru că, discuțiile anterioare dintre Trump și reprezentanții Ucrainei, deși făceau referire la feluritele minerale ale Ucrainei (acele pseupământuri rare în raport cu minimele condiții de prospectare și evaluare care chiar să le ridice la rangul de troc comercial!), era doar un „pas în doi” între „animalul alfa” și măscăriciul circar. Căci, la cât de pragmatic este Trump, care o viață întreagă a negociat contracte și mecanisme de preluare, impunere, era puțin credibil ca discuțiile de atunci să vizeze doar ceva ce oricum nu era pentru acum, ci, poate, pentru un viitor îndepărtat…
De aceea, este probabil ca furia Europei bruxeleze la adresa Kievului, mergând până la retezarea banilor dați Kievului, să însemne că adevăratele „resurse” rare se refereau la acel concret pe care un negociator ca Trump îl voia palpabil și nu probabil: piețele oferite de însăși prezența Ucrainei ca mecanism de desfacere și export al UE… Și poate că Ucraina și-a negociat de atunci „tarifele” vamale cu Statele Unite… Poate chiar înainte ca UE să conștientizeze ce trapă a deschis Trump înspre o cutie a Pandorei peste care va pune un greu capac… Cu tot cu deșănțata conducerea UE înăuntru!… Și să nu trezim că oferta paralelă acceptării tarifelor vamale „in corpore” pentru Europa nici măcar nu se mai referă la posibilitatea negocierilor statale individuale… Ci poate exportul alternativ prin Ucraina… Cu un mecanism, o logistică și o infrastructură, deloc paradoxal acum, construite chiar de Europa pe banii statelor membre…
Dar chiar dacă UE este sub un șoc-tsunami continuu, de la impunerile vamale dictate de Trump la posibila deschidere de către „unchiul Sam” a unei linii directe cu Kievul, asta nu înseamnă noi nu ar trebui să ne trezim!… Evident, nu prin guvernanții corupți și trădători, ci prin partidele parlamentare care, exact pe schema imputată de Bruxelles Kievului, suspendarea oricăror fonduri, ar trebui să ridice în parlament problema tăierii ajutoarelor date de România dar și ștergerea din deficitul țării a procentelor asumate în numele datoriilor viitoare ale Ucrainei față de UE… Pentru că, așa s-ar degreva presiunea de pe punctele procentuale care trebuie scoase din nimic pentru a (auto)finanța un deficit făcut în interesul altora! Și nu ne-am mai trezi nici în fața unor proiecte atât de tembele dinspre partidele de guvernare vizând, mai nou, întinderea ghearei și spre dividentele firmelor private, nefiind deloc întâmplătoare acțiunea de rechizitoriu anti-burghez a guvernanților (prin secretarul general al Executivului) la adresa marilor companii private care, deși lucrează pe cifre de afaceri mai mari decât companiile de stat, raportează profituri mai mici (guvernanții ignorând faptul că, în mediul privat, există și investiții, și cheltuieli, ele nefiind acoperite din subvențiile de la stat sau alte artificii de mutări bugetare)… Or, să compari un privat, oricât de mare ar fi el, cu o companie care primește subvenții an de an este detestabil… Iar dacă nu vom reacționa, această asuprire a privaților va continua prin hăcuirea lor, și nu doar din profiturile oricum micșorate, ci din „naționalizarea” dividentelor… Pentru că, referirea la sumele uriașe pe care le livrează companiile de stat statului (dar cui altcuiva, totuși?!) prin vărsarea (impusă de stat) a 90 la sută din dividente la bugetul țării nu este întâmplătoare… Desigur, în raport cu dividentele companiilor statului, preluarea celor din mediul privat se va chema confiscarea și naționalizarea resurselor financiare… Și pentru ce?… Pentru a susține un stat de pe care Bruxellesul tocmai și-a luat mâna cea darnic recompensatoare a atenției de… compensare de către Kiev a Bruxellesului pentru această grijă?!… De aceea, da, este momentul pentru a tăia în carne vie! Dar nu din noi înșine, oricum slăbiți de atâtea guvernări „fanariote”, ci din ceea ce am dat acolo unde nici nu ar fi trebuit să privim, cu atât mai puțin să ne implicăm riscând securitatea financiară, dar și logistică, a țării…
