Nu, nu este un conflict interetnic așa cum prezintă Kievul situația românilor agresați în bisericile românești din Ucraina… Pentru a-l defini drept conflict este nevoie de două părți din care cel puțin una să se manifeste violent… Dar aici nu este cazul… Pentru că românii din Ucraina nu sunt agresați de creștinii de altă etnie… Ucrainiană sau rusă… Ei sunt bătuți cu bestialitate și alungați din biserici și casele parohiale de brațul armat al puterii totalitar fasciste de la Kiev. Iar eventualii credincioși din alte etnii care pică în această capcană, agresând la comanda „preoților” lor, dedați cu puterea de la Kiev, sunt doar un alt mijloc de presiune. Dar răul, și nu ca factor de generare a unor presupuse conflicte interetnice pe care le inventează oficialii ucrainieni, ci al unui proces de alungare a preoților și credincioșilor români din bisericile românești din Ucraina, chiar de epurare a populației românești, este alimentat de la nivelul Kievului, dintr-o evidentă intenție de face rău, de a alunga, de a elimina, și nu doar de a speria și a ține sub teroare psihică o populație. Iar interesul Ucrainei de a transforma toată această agresiune-epurare religioasă într-un presupus conflict interetnic are fațetele sale… european-globaliste, ca parte a acelui scenariu de lucru pe care Bruxellesul îl va accepta pentru a nu deschide un capitol (din parcursul de aderare al Ucrainei la UE) vizând nerespectarea drepturilor religioase și prigonirea credincioșilor ortodocși (condiție eliminatorie), și a afișa foaia de parcurs ca eventuală monitorizare a unui „conflict interetnic”. Ceea ce îi va permite Kievului, chiar și după aderarea la UE, să-și continue prigoana, mascată de așa-zisele conflicte dintre populații. Dintre etnici, dintre care, evident, cei mai violenți ca manifestare vor fi etichetați românii și rușii.
Iar această „metodologie” prin care se vor asigura de ștergerea oricăror urme de sânge de pe fețele preoților și credincioșilor noștri, de pe treptele bisericilor românești, se va aplica doar în cazul nostru. Pentru că guvernanții de la București vor continua să închidă ochii în fața agresiunilor pe care oficialii ucrainienii încep să le eticheteze drept „conflicte interetnice”, și în care, tot previzibil, românii vor fi vinovați de instigarea la producerea răului. Printre cuvinte, inclusiv sub premiza prezenței lor pe teritoriul acelora care ni l-au furat. În litere de tipar, prin presupusele acțiunile de provocare și instigare a celorlalți. Și dacă nu vor exista acei „ceilalți”, acei rătăciți gata să facă jocurile Kievului, vor acționa forțele criminale ale lui Zelenski, prin „operațiunile” de fluturare a tricolorului românesc și a steagului bisericii noastre de drept, în fruntea unor acțiuni de distrugere, ca „fotoclișee” dovedind nevinovăția Ucrainei în mapa sa europeană…
Și nu, nu doar cetățenii ucrainieni vor face acest joc mârșav sub steag fals, ci și ucrainienii având cetățenii românești obținute necuvenit în toți acești ani. Pentru că, megaescrocheria acordării de cetățenii românești pentru mii de ucrainieni (iar asta numai în ultimele luni) nu vizează doar posibilitatea stabilirii și obținerii în România de drepturi de către aceștia, ci și folosirea și afișarea lor ca „români ucrainieni” în conflictele artificiale interetnice „jonglate” și distorsionate de către Kiev, pe mapa aderării la UE, după cum va avea nevoie. Iar alungarea, cel puțin a preoților noștri din Ucraina, se va intensifica până va deveni un proces evident de epurare a românilor de pe pământurile cândva ale noastre. Și asta pentru că vor putea! În fond, aproape au reușit să ne scoată din țara-mamă, cât de greu le va fi să o facă de pe teritoriile furate de la noi? Mai ales în condițiile în care guvernanții noștri, nu doar că nu dau cu pumnul în masă pentru drepturile românilor, nu numai că nu spun nimic în apărarea minorității noastre, dar și furnizează Kievului resursele necesare acestei acțiuni de prigonire a românilor, și a drept credinței noastre strămoșești, pentru că fiecare „watt” de energie electrică, fiecare „metru cub” de gaz livrat la prețuri preferențiale, fiecare preluare și punere la vânzare pe piețele noastre, de aici, dar și cele deschise în lume, a produselor agro-alimentare ucrainiene, fiecare cartuș de muniție livrat este o contribuție a statului român nu doar la războiul altora (și acela, aproape fără acei „alții”), ci și împotriva propriilor fii și fiice aflați sub o continuă opresiune, agresiune, alungare, epurare, și, numai mâine-poimâine, poate chiar extincție…
