Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

„Legionarismul”, acuza „de fond” ca însăși formă fără fond!…

„Revizuirea” de către Parchet și felurite „comiții” a legii anti-legionare, instituții și organizații civico partinice aservite instituțiilor de stat, unele cel puțin în mod egal lipsite de suportul legitim legislativ de a înăspri ceea ce deja există, constituie un act


Între autodenunț și denunțul penal „in situ” al sistemului!…

Până la urmă este cât se poate de normal ca presa să strige, privind în ochi bulbucați de corupție ai sistemului: „Hoții!”… Pentru că este misiunea ei din postura de gardian al societății. Chiar dacă uneori poate greșește, chiar dacă


Nu, nu vin rușii! Ci „hunii”, ăia ai finanțelor, resurselor și piețelor „emergente” energetico-strategice…

Întotdeauna este vorba de bani… Diferența este că, acum, nu banii de azi și de mâine sunt în vizor, nici nu au de ce, majoritar fiind deja „pe datorie”, pe socoteli de dat înapoi, de restituiri, ci aceia ai viitorului…


Neiertat și blestemat să-i rămână gestul; și felul…

Deloc metaforic, fiecare zi în plus în fruntea statului, după încheierea mandatului său, adună un rând de cătușe la încheietura uzurpatorului… Și vor fi atâtea zale că, la un moment dat, se va îndoi sub greutatea lor… Și ‘geaba va


Și mâinile ne-au fost puse gaj: PNRR -ului, FMI -ului, uliilor financiaro-bancari (de aici, de pretutindeni)…

De fapt, tot acest haos politic instrumentat urmărește același scop „de decenii” al clicilor de guvernare… Camarile ce ne conduc deja de mult prea mult amar de vreme… Clici transformate, în timp, în găști de guvernare, grupări organizate, corporații, dar


Noi, noi cei ce ne-am ucis…

Diferența istoriografică, dintre noi și cei ce au fost înaintea noastră, nici măcar cu milenii ori veacuri în urmă, ci secunde, la dimensiunea timpului nostru ca națiune, în acel „cândva” transformat într-un atemporal a lui aici și pretutindeni al nepăsării,


Cei încă vii, dar cu lumânările aprinse la căpătâi…

Se apropie ziua în care în locul unei cămeși verzi, în locul celor ce aprind o lumânare la monumentele celor morți se vor găsi iile noastre, iar în locul morților din vremuri, și a monumentelor prigonite, ce vor mai fi,


Prea simple, prea știrbe în propriile acțiuni, mai ales cele de dincolo de acest imediat al acaparării puterii totale…

Dar unde, unde a greșit Înalt Prea Sfinția Sa Teodosie în vorbele sale?… Și cum poți să-l acuzi de ingerință, ba, chiar de apartenența politică, mâine-poimâine o să decidă ăștia că și „Moliftele” Sfântului Vasile cel Mare sunt parte ale


Butoiul cu pulberi al riscului de țară…

Sigur, mai aveau o variantă ca Iohannis să rămână în fruntea statului peste termen… Pentru că, privind câștigătorii și perdanții mizerabilului matrapazlâc la care s-au dedat judecătorii CCR, despre un singur câștigător poate fi vorba în mod real… Iar prin


Plătim pentru că am tăcut când ni se decoperta și asfaltul din jurul termocentralelor…

Importăm curent pentru că nu ne ajunge… Iar dacă asta s-ar întâmpla când și când nu ar fi mare grozăvie… Treaba e că de peste nouă luni tot importăm… Pentru că, de nouă luni, nu ne mai ajunge energia electrică