
„Revizuirea” de către Parchet și felurite „comiții” a legii anti-legionare, instituții și organizații civico partinice aservite instituțiilor de stat, unele cel puțin în mod egal lipsite de suportul legitim legislativ de a înăspri ceea ce deja există, constituie un act coercitiv și nu unul prezumat a proteja juridic cetățenii… Și este o neîndoielnică modificare legislativă la comanda unor spelunci care bat birturile de clică organizate politic (-neprofesionale) de „redactare” a actelor și normelor juridice de până mai ieri… Bat toate „blătuirile” din anii trecuți din birourile unor oficiali și cârme de acțiune ministeriale (tot neprofesionale) din justiție, din magistratură… Depășesc și nu doar continuă acel „origami” legislativ de ambalare la comanda politică a societății românești postdecembriste… Când legile se făceau după „bilețele”… Când se făceau, nu după așteptările și urgențele de drept (!) ale societății, ci după nevoile clicilor de la putere… Așa cum au fost mult prea multe legi în aceste trei decenii ce se scurg pe tăișul ultimelor libertăți civice… Legi făcute cu dedicație spre și dinspre camarilele și clicile politice și de guvernare, și nu născute din necesitatea rolului lor pentru societate… Nu pentru eventuala protejare a societății, atunci, nici a celei actuale, astăzi, nici a aceleia a anilor ce vor urma, motivat tot ca acțiune al acestui acum ce ne sfidează și ne strivește drepturile… Ultimele drepturi și ultimele libertăți…
Și chiar dacă noile modificări punitive, a unei legi oricum rușinoase, ne sunt „servite” tocmai pentru intruziunea „calului troian” al sistemului în viața noastră personală (or, unde sunt reperele legii protejării datelor personale când felurite „organe” caută, fără acordul cetățenilor, prin exprimările lor, vânând „scame” pe care să le transforme în cătușe?!), nu ripostăm… Chiar dacă această intruziune este folosită drept „cauză-efect” pentru săltarea cu apostilă penală a „reacționarilor” (următorul fier de înroșit a acelora ce nu vor a fi dobitoace), fiind făcută sub falsul pretext al protejării societății! Deși nu este nicidecum vorba despre apărarea prezentului de efectele fals tenebroase, cel puțin pe speța vizată de noile modificări ale legii anti-legionare, ale unui trecut repudiat la comenzile veneticilor, nici de apărarea viitorului… Și nici de o motivație elitist filosofică de protejare a trecutului de el însuși… Pentru că nu sunt modificări „din necesitate”, ci unele făcute din ură și epurare pentru a disemina învrăjbirea noastră. Acolo unde aceasta nu a reușit încă să-și înfigă colții. Nu încă… Și tocmai evidentul caracter al facerii (a însăși legii dar și a modificărilor de acum) tocmai din ură ar trebui să-i trezească pe aceia ce vor chipurile să ne protejeze. Pe aceia încă „vii” dintre acești deja morți ai nopții viitorului nostru. Pentru că tocmai legea, modificările ei, accentuarea efectelor acesteia, de la un început pervers insinuos la cele premeditat penale, având astfel de motivări din evidentă ură, ar trebui să fie primele, dimpreună cu inițiatorii, cercetate penal. Pentru a nu lăsa tocmai dimensiunea temporală să fie devorată într-un ubicuitar al fricii, pentru azi și mâine, tocmai din cauza unui trecut ce nu va mai fi un trecut, nu istoric, nu economic, nu social, nu cultural, ci strict unul al urii impuse.
Și nu, nu sunt nici simple modificări „punctuale”! Nici măcar sub premiza folosirii trecutului pentru a sancționa prezentul și, mai ales, viitorul care ar putea deveni mai trecut decât însăși trecutul repudiat. Pentru că o societate care nu este vigilentă și nu acționează când îi este sancționat, nu trecutul ei, ci părți și clipe din astralul înaintașilor, așa cum le-au așternut ei pe cadranul vremurilor, nu are viitor… Nici măcar ca trecut în trecut… Căci „ajustările” de acum sunt modificări vizând practic „intracolonizarea” coloniei de astăzi în ea a însăși. Pentru a-i reteza definitiv vârfurile ce ar mai putea „răsării” din imensitatea uniformizantă a comportamentului și altitudinii de slugă. Pentru că, în loc de „legionar”, mâine se va putea pune orice… Și „patriot”, și „naționalist”, și „suveranist”… Și chiar apostilarea ca „reacționar”, pentru că timpurile au îndepărtat mentalul de conotațiile trecutului, iar termenul va putea fi oricând reactivat. Pentru că se vrea o lege a legilor anti-români pentru a include în ea tot… Tot pentru a ne face nu doar să tăcem, nu doar să acceptam supunerea, ci să devenim artizani în sine ai unor stări. Repudiindu-ne prin repudierea celor de lângă noi, dar, mai ales, a acelora de cândva. Din trecut. Printr-o lege generalizând vinovăția, transformând-o într-o acuză de fond ca însăși formă fără fond. În care nu o dovadă concretă, nu o dorință, nici măcar o intenție, ci însăși acel „a fi” să fie factorul incriminator. Și nu trebuie să permitem ca o lege să ne sancționeze prezentul și viitorul prin dimensiuni penale date trecutului. Pentru că tocmai Trecutul este astăzi singurul viu în acest neprezent al nostru… Un prezent al altora, aceia pentru care sunt făcute astfel de legi…
Lasă un răspuns