Între autodenunț și denunțul penal „in situ” al sistemului!…

Până la urmă este cât se poate de normal ca presa să strige, privind în ochi bulbucați de corupție ai sistemului: „Hoții!”… Pentru că este misiunea ei din postura de gardian al societății. Chiar dacă uneori poate greșește, chiar dacă se mai înșală, chiar dacă, pentru a scoate în evidență ceva, exagerează pe ici-colo (și nu peste tot, precum sistemul mințindu-ne în față că nu cresc taxele, impozitele, prețurile)… Și poate face asta pentru că ea acuză public. Nu juridic. Ea dezvoltă cel mult procese etico-morale, și de intenție, la adresa acestor hoți. Dar nu îi poate trimite în zeghe, nici măcar ca arest preventiv. Invers însă, când sistemul strigă „Presa!”, este o defectare clară de la normalul libertății de exprimare. Este o acuză juridică „in situ” cuvântului scris! Iar asta se produce de fiecare dată când sistemul asmute peste libertatea cuvântului feluritele sale organe juridice… De anchetă… Și care sunt același care, când țara era făcută bucăți, se uitau de fiecare dată în altă parte… Se întâmplă asta și pentru că tocmai în sistem sunt hoții care nici măcar nu mai strigă „Hoții!”, pentru a avea timp să se ascundă ori să facă rocade de funcții între ei, ci se folosesc de sistem, direct, ca acuzatori, anchetatori, decidenți prestând penalul altora. Și uneori nici nu mai sunt „în sistem”, nu mai fac doar parte din acesta, fiind însăși sistemul… Și nu, nu pe bucăți de cangrenă ale acestuia, ci o metastază a corupției… Iar acuzele sistemului, în vreme ce ale presei, ale societății civice, prin formele acesteia de exprimare (rețelele sociale, portalurile „New Media”), sunt strict cu atingere etico-morală, etichetele anatemă imediată puse juridico-penal de către sistem sunt imediat executabile. Prin hărțuirea celor ce se exprimă în numele libertății de a scrie, de vorbi, de a glăsui, de a șopti. Și o fac fără a privi în ochi presa ori media virtuală când asmut asupra lor felurite lighioane „armate”, pentru că, „decopertat”, sistemul este doar un buboi de puroi al lașității. Și nu doar al incompetenței profesionale, nu doar al instigării din spatele unor paravane, nu doar al anchetării și hărțuirii penal-pușcăriabile, prin aparatul său de opresiune-represiune, a societății, a membrilor ei, a țării… A țării pe care, nu o apără, ci o devastează strigând: „Hoții!”.

Parte din sistem este și ministrul Energiei… Unul care strigă „Hoții!” și ridică brațul penal asupra acelora ce au puse legitime semne de întrebare. Și știe bine ce face, folosind tocmai talerele „balanței” dintre ceea ce poate face media sub controlul lor și ceea ce poate face sistemul fără controlul nostru. Căci, și dacă ar fi adevărat că presa a strigat și răspândit informații „vulnerabile” (pentru hoți!), în termeni reali ea doar a alertat, arătând „lupii”… De fapt, poate chiar ar trebui să-și schimbe „strigătul”, să dea conținut acuzațiilor, să arate că lupii sunt de fapt hoți sadea, prin depunerea, în paralel fiecărui rând scris, de plângeri penale la DNA și DIICOT -ul de care se folosește sistemul. Atunci să vedem dacă structurile juridico pretoriene ale sistemului ar mai avea timp să se ocupe de hărțuirea unei societăți vinovate, nu-i așa?!, pentru că vede, scrie, vorbește… Sigur, și dacă s-ar dovedi negru pe alb că presa a indicat corect „hoții”, sistemul nu ar recunoaște-o niciodată! Ba, predictibil, ar acționa în așa fel încât să arate cum a fost el acuzat degeaba. Pentru că are mijloacele de a schimba fațetele faptelor pe care le-a pus la cale ca hoț, „demonstrând” public că el este un exemplu de integritate. Pe când, presa, chiar dacă a reușit să blocheze, să destrame o mega afacere, nu va avea niciodată mijloacele necesare pentru a arăta ce a făcut ea pentru societate, rămânând mereu cu reproșurile, cu anatemele…

Și totuși, când ministrul Energiei a răcnit „Hoții!”, asmuțind organele juridico-pretoriene, dar fără a avea curajul să privească media în ochi, nu a realizat bizarul, pentru a nu spune penibilul penal, în care s-a afundat. Pentru că a acuzat presa că a deconspirat matrapazlâcurile de vânzare a resurselor hidroenergetice naționale ale României, când, de fapt, era vorba, ne spune el, doar de „concesiuni”. Doar că, juridic vorbind, concesiunile sunt tot vânzări. Ale uzufructului. Pentru că asta reprezintă o concesionare pe 49 de ani, cu drept de prelungire automat: o vânzare mascată… Chiar și fără un transfer „imediat” de proprietate. Dar este bine că ministrul a sesizat „organele” să investigheze acuzațiile presei (de fapt, păreri, opinii și atitudini nonjuridice). Pentru că a semnat, în fapt, un autodenunț (al lui, de când este ministru și s-au făcut fel și fel de matrapazlâcuri de transferuri de resurse, fie și doar ca uzufruct) dar și un denunț de turnător, poate fără să vrea!, al sistemului. Pentru că, astfel, DNA, DIICOT au ocazia să investigheze tot ceea ce a scris presa în ultimii ani. Tot ce s-a vehiculat pe rețelele sociale. Și transferul resurselor petroliere către austrieci, și al resurselor de gaze naturale din Marea Neagră către unguri, și cel al pădurilor către austrieci și suedezi, și al sistemului de transport de energie electrică (tot ungurilor), și al controlului vânzării de produse specifice prin MOL -ul ungurilor care au și „concesiunea” a orice se vinde (tot materie primă, nu?!) în stațiile de combustibili auto de pe tot mai multe segmente de autostradă… Să investigheze și felul în care, deși cumpărăm energie cu 1000 de euro/MWh, o revindem cu 400 de euro… Și nu doar Moldovei (de drept, ca frați), ci și Ucrainei care ar putea să-și achiziționeze singură, fără probleme, tot cu 1000 de euro… Măcar din banii pe care îi face pe spatele nostru din produsele agroalimentare pe care ni le vinde nouă masiv… Ba, aceleași „organe” ar putea investiga, prin același articol 136 din Constituție folosit drept botniță și jug la adresa libertății de exprimare a presei, dar și a maselor prin rețelele virtuale, și felul în care sistemul „Patriot” (în valoare de un miliard de dolari) a fost dat gratis regimului de la Kiev.

Presa, scriind, a făcut poate un exces de zel în relatarea unor presupuneri, iar cetățenii au căzut într-un mimetism ce s-a „viralizat”… Dar, sistemul, prin ministrul Energiei, a demonstrat un nou abuz, pentru că, înainte de a fi asmuțit „pretorienii”, ministrul putea să emită un comunicat de presă (că de aia are birou de presă, nu?!) prin care să nege, să demonstreze cu acte, că nimic din ceea ce se spune în mass-media, și pe rețelele sociale, nu este adevărat. În plus, argumentul de instigare și acțiune represiv juridico-penală al ministrului este strâmb în sine… Pentru că nu poți pleca de la considerentul (folosit ca argument și fundamentare a acțiunilor sale) că, dacă omul de rând citește, pe de o parte, comunicatele ministerului Energiei („Sistemului”), iar, pe de altă parte, „răsfoiește” virtual păreri și impresii de pe rețelele sociale, el o să aibă „a priori” încredere în media virtuală. (Iar dacă se întâmplă așa, atunci, este vorba de altceva, de încrederea oamenilor în sistem, fiind strict problema sistemului!). Dar este evident că nu iese „fum fără foc”… Iar ca ministru al Energiei, S. Burduja ar trebui să știe asta!… Cum ar trebui să aibă habar și că, dacă sistemul strigă „Hoții!”, chiar dacă poate mai are prin el părți corecte, de slujitori ai justiției și dreptului de exprimare al țării, de fapt, își pune singur o anatemă!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*