Arhive autor: Andreea Arsene

Din singurătatea vieții…

Căință Din singurătatea vieții de Lacustră Văd cum icoanele blajin mă mustră Și cu ai lor ochi adânci și blânzi Ajută sufletele celor plăpânzi. . Simt cum sub mine pământul se desface, Demult aveam ca scut o carapace, Pe unde


Visat-ai tu…

Aceiași figuranți Aceiași figuranți pe aceeași scenă; Doar decorul diferă, este cameleonic; Discurs demagogic injectat în venă, Idealuri mitomane ce sfârșesc agonic… . S-au spart acvariile cu caracatițe, Tentaculele lor ajung până la infinit, Aerul e contaminat cu execrație, A


Suflete sihastru…

Bucură-te… Bucură-te, suflete smolatic, De acele bucurii puține…! De ce anticipezi dramatic Când ştii că eu te voi susţine? . Bucură-te, suflete prea trist, De clipele de exaltare, Precum un ritual tantrist Meditează în desfătare! . Bucură-te, suflete sihastru, Pustietatea-ți


Răbufnire.

Potop A răbufnit ploaia peste acest ţinut uitat Şi casa a inundat-o şi podul l-a surpat, Pârâul s-a umflat, a trecut peste mal, Iar apa s-a urcat tocmai spre deal. Astăzi sper că, poate, nu o să mai plouă, Încă


Timpule…

Judecata timpului Poți măsura timpul Sau el te măsoară? În ceasuri, luni sau anotimpuri A câta oară…? Ai simțit cum ești captiv În  clepsidra ce  te cerne Subtil și relativ Nu vei putea discerne Decât în oglindă Trecera vremii ce


Doar timpul…

Am vrut Am vrut să fiu ce nu am fost, Cum nici ce-a fost n-aș vrea să fie… Dar străduințele n-au rost Când doar mă strădui cu mânie. . Am vrut să am ce n-am avut Și ce-am avut n-am


Prigoana însingurării reci…

Încă mai aștept Încă aștept dragostea să apară După prigoana însingurării reci, Încă mai tânjesc la însorita vară A iubirii calde fără trăirile seci. Încă aștept iubirea după ani și clipe, Dezertând din mreaja pustirii goale, Dar încă ezită aievea


Jugul grabnic să îl sfarme…

Ne vrem ţara înapoi Cine poartă în mâini arme Şi drapelul cu mândrie, Jugul grabnic să îl sfarme Pentru noua Românie. Cine poartă ţara-n suflet Nu se teme nici de moarte, Ci credinţă poartă-n cuget, Nu minciuni și griji deșarte…


Conştiinţe adormite (manifest)

Conştiinţele adormite ne condamnă la moarte, Mesagerii dreptăţii transmit mesaje disperate Ce trec nebăgate în seamă pe mai departe, Suntem datori să plătim tribut la comunitate Chiar dacă fondurile lor nu au fost accesate. Uniunea Europeană, nemilos cămătar cu acte,


Fructul oprit…

Ispite… Lucius, ademenitor este fructul oprit! Are înfățișare exotică și miros îmbietor, Dar încă nu-i dulce, ci are gustul acrit Și s-ar putea încheia preludiul sfâșietor… . De când în tine de tot m-ai închis, Am deschis porți spre un