Arhive autor: Andreea Arsene

Răbufnire.

Potop A răbufnit ploaia peste acest ţinut uitat Şi casa a inundat-o şi podul l-a surpat, Pârâul s-a umflat, a trecut peste mal, Iar apa s-a urcat tocmai spre deal. Astăzi sper că, poate, nu o să mai plouă, Încă


Timpule…

Judecata timpului Poți măsura timpul Sau el te măsoară? În ceasuri, luni sau anotimpuri A câta oară…? Ai simțit cum ești captiv În  clepsidra ce  te cerne Subtil și relativ Nu vei putea discerne Decât în oglindă Trecera vremii ce


Doar timpul…

Am vrut Am vrut să fiu ce nu am fost, Cum nici ce-a fost n-aș vrea să fie… Dar străduințele n-au rost Când doar mă strădui cu mânie. . Am vrut să am ce n-am avut Și ce-am avut n-am


Prigoana însingurării reci…

Încă mai aștept Încă aștept dragostea să apară După prigoana însingurării reci, Încă mai tânjesc la însorita vară A iubirii calde fără trăirile seci. Încă aștept iubirea după ani și clipe, Dezertând din mreaja pustirii goale, Dar încă ezită aievea


Jugul grabnic să îl sfarme…

Ne vrem ţara înapoi Cine poartă în mâini arme Şi drapelul cu mândrie, Jugul grabnic să îl sfarme Pentru noua Românie. Cine poartă ţara-n suflet Nu se teme nici de moarte, Ci credinţă poartă-n cuget, Nu minciuni și griji deșarte…


Conştiinţe adormite (manifest)

Conştiinţele adormite ne condamnă la moarte, Mesagerii dreptăţii transmit mesaje disperate Ce trec nebăgate în seamă pe mai departe, Suntem datori să plătim tribut la comunitate Chiar dacă fondurile lor nu au fost accesate. Uniunea Europeană, nemilos cămătar cu acte,


Fructul oprit…

Ispite… Lucius, ademenitor este fructul oprit! Are înfățișare exotică și miros îmbietor, Dar încă nu-i dulce, ci are gustul acrit Și s-ar putea încheia preludiul sfâșietor… . De când în tine de tot m-ai închis, Am deschis porți spre un


Risipiri…

Și ce folos… Și ce folos că e afară timp frumos Când lumea mea e-un loc atât de tenebros Și-n suflet mi se-așterne lunga iarnă Și totul are iz de putregai și karmă…? Și ce folos că soarele azi încălzește


În căutarea vieții extraterestre…

Fascinația omului pentru spațiul cosmic a început încă din cele mai vechi timpuri. Desenele de pe pereții peșterilor consemnează faptul că omul avea cunoștință despre ciclurile cosmice încă de acum 25.000 de mii de ani. Civilizațiile cele mai îndepărtate ale


Când zelul nu ți-e înfrânat…

Tardiv… Degeaba mai încerci acum Să schimbi păreri justificate, Ecoul tău s-a făcut scrum După greșeli prea repetate… . Ți-e interzis să mai apari Vreodată, emițând pretenții Povara ta doar tu s-o cari! Nu-ți voi mai dărui atenții. . Regreți