Nu știu unde va ajunge lumea. Pe vremea când intram în armată, la numai 30 de ani de la ultimul război mondial – dea Domnul să fie ultimul – mă gândeam cu îngrijorare la fața sau fețele unui viitor conflict. Trecusem la vârsta aia peste unele „minunății” și văzând rapiditatea cu s-a făcut trecerea de la difuzor la radio pe lămpi, apoi tranzistori, tv alb-negru, color, casetofon, magnetofon, video, calculator, telefon mobil, și multe altele în diferite domenii, mă gândeam cu groază la cum ar arăta un alt conflict major și dacă omenirea ar putea face față. Din media auzeam și apoi vedeam la tv câte ceva despre Războiul Stelelor, sateliți militari, plasmă, raze, unde, avioane invizibile, astăzi vorbim de Inteligența Artificială. Chinezii deja au o mică armată de roboți și mă întreb ce rost mai avem noi furnicile, adică rasa umană, printre atâtea micro și nano monștri. Lumea armamentelor și tehnicii aducătoare de moarte a evoluat mai mult pe ascuns iar rolul diferitelor conflicte locale, purtate mai mereu prin terți, nu a fost acela de a instaura democrația sau pacea în nu știu ce colțișor de lume, ci de a valida sau promova arme și sisteme celor care, cu sau fără motiv, se simțeau amenințați, vizați de către cei care le produceau. Timp de 40 de ani, cele două mari alianțe politico-militare apărute după război, conduse de cele două mari supraputeri, nu au urmărit altceva decât instaurarea fricii și „convingerea” furnicilor că fără arme nu se poate deci cumpărați, cumpărați, cumpărați! După încetarea valabilității Tratatului de la Varșovia și dezintegrarea URSS se „părea – și normal ar fi fost ca și NATO să urmeze aceeași cale, pentru că practic nu mai avea cine să o amenințe. Numai că așa ceva nu ar fi fost „benefic”pentru „seniorii războiului”, adică făcătorii de arme. Și uite așa au fost inventați inamici publici care amenințau omenirea”. Sadam, Milosevici, Osama, Maduro, Jong Un, Putin, și mulți alți „inamici” care amenințau averile și afacerile făcătorilor de tehnică militară care se vedeau fără obiectul muncii, au fost fabricați, îmbrăcați în Bau-Bau numai pentru a menține teama în rândul lumii și afacerile adevăraților criminali. Toate aceste manevre nu ar fi fost posibile fără sprijinul deloc dezinteresat al presei care se menține și ea tot prin sânge, crime, moarte, „breaking-news”-uri care mai de care mai terifiante, înfricoșătoare, înspăimântătoare și aducătoare de panică.
Dacă ne uităm la unele posturi sau mamuți media vedem că nu trece o oră fără să ni se prezinte ceva stropi de sânge și nu poți să nu te întrebi dacă acestea, reporterii, sunt sadici sau uneori suferă dacă nu se întâmplă ceva groaznic. În vremuri de război doar criminalii au de câștigat iar media face parte din cei care câștigă, căci deja conștiința și mentalitatea lumii a fost obișnuită, pervertită să se hrănească cu astfel de știri. În Fâșia Gaza au fost asasinați copii, femei, bâtrâni în spitale, sau așteptându-și rândul la o sticlă cu apă și ajutoare, iar lumea asculta aceste știri la tv fără să clipească. Ne-am dezumanizat, nici nu cred că ne mai merităm denumirea de ființe umane, suntem mai insensibili și mai indiferenți decât orice specie animală, suntem de fapt singura specie care se autoelimină, se îndreaptă spre dispariție din proprie inițiativă.
Conflictul din Ucraina, pregătit și declanșat nu de Rusia, cum ne tot spun „oficialii”, a pus lumea, dar mai ales Europa, în situația de a-și tăia mâinile și picioarele de a-și semna propria condamnare la involuție, sprijinind Ucraina care – să fim obiectivi – numai grija Europei nu o are, dar fără a face nimic concret; doar profituri. SUA a făcut un joc perfect, indiferent că la putere a fost Biden sau Trump, mimând sprijinirea Ucrainei, aprobând aruncarea în aer a conductei de gaz rusesc care încălzea Europa, împingând țările Europene să-și cedeze tehnica militară Ucrainei în schimbul asigurării lor cu tehnică militară „nouă”, americană, dar contra costuri fabuloase. Și uite așa Europa a rămas în fundul gol iar când nu a mai avut cu ce plăti tehnica promisă de americani, „pacificatorul” lumii i-a învinuit pe europeni că nu fac nimic pentru a apăra Alianța, că el, americanul duce tot greul, că nu vrea să mai apere Europa și își retrage militarii. Europenii s-au speriat și au promis că își măresc bugetele de apărare, dar parcă ar vrea să își producă singuri tehnica. Cam târziu s-au trezit. Între timp, tot pentru a face Europa să îi ciugule din palmă, „pacificatorul” declanșează conflictul cu Iranul, Iranul sugrumă și el „conducta” de petrol către Europeni iar Europa se vede din nou fără chiloți. Preventiv, Pacificatorul naționalizase petrolul venezuelean, așa că Europa a rămas fără marile rezervoare de petrol, dar se preface că nu cedează. Până la urmă vor ceda unul câte unul, pentru că SUA și Israelul nu se vor lăsa, nu vor ceda, căci nu e vorba doar de armament aici e vorba de mult mai mult. Dacă cedează acuma, SUA își pierde zonele de influență și e posibil ca cei care până acuma se lăsau dirijați, mai cu voie mai cu silă, inclusiv dintre țările arabe, să se reorienteze spre alte zări. Deci miza este foarte mare, SUA nu va ceda, chiar dacă aparent dă dovadă de slăbiciune. Nimic nu este exclus când e vorba de o „tradiție” de 100 de ani de hegemonie – mă refer la SUA -, căci dacă vorbim despre Israel, tradiția dirijării destinelor unor țări are peste 600 de ani. Arătați-mi o țară europeană care nu are în conducere evrei. Până și Ungaria a fost reorientată recent. Că veni vorba de Ungaria, îmi place cum încearcă unii să „interpreteze” partitura „Magyară”. Cică totul a fost pus la cale de Trump, Putin și Orban, care l-au împins în față pe Magyar, care ar fi omul lui Orban, ca să poată Orban să îi ia locul Ursulei. Eu nu știu, cei care vin cu această variantă de unde vin, de pe Lună? Ei probabil se iau după declarațiile lui Magyar, care a declarat că va apăra interesele Ungariei, nu ale Ucrainei și că nu va plăti bani Ucrainei. Poate nu va da, dar nici nu se va mai opune impunerii sumei propuse de UE, ceea ce înseamnă că vor da alții, proștii care au dat și până acuma.
Și uite așa am ajuns la „subiectul” articolului – proștii. Mai ține cineva minte ce decidea Parlamentul European prin 2011 legat de arhivele cu datele personale ale membrilor UE? Banuiesc ca mulți nu știu nimic despre asta. Pe 1 februarie 2011, Comisia Europeană având la bază o decizie a Parlamentului European din 1995, stabilea: „Articolul 1(1) În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat de protecţie a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte transferurile internaţionale automate de date cu caracter personal din Uniunea Europeana sau în cazul transferurilor neautomate, dacă aceste sunt supuse unor prelucrări automate în Statul Israel”. Să nu uităm că și atunci și acuma, statul Israel, cel găsit de către CE ca fiind „adecvat” și sigur să păstreze datele cu caracter personal ale cetățenilor europeni, era singurul stat aflat în conflict cu toți vecinii. Ca urmare, statele membre au avut trei luni de zile termen să își transfere respectivele date ale tuturor cetățenilor, în Israel, că acolo „erau în siguranță”. Ce spuneam eu mai înainte despre conducerile statelor europene? Eu am tras un semnal de alarmă încă din 2013 asupra acestui aspect. Aflu acuma din presa occidentală, că 1milion de cetățeni ai UE au semnat o petiție prin care solicită anularea unui tratat între UE și Israel, tratat semnat în 2020, dar care ar cuprinde și prevederile documentelor semnate in 1995, respectiv 2011.
Întrebări: – Și-a pus cineva din conducerea UE sau a României, întrebarea ce se întâmplă cu datele personale ale noastre dacă Israelul intră în război?; – Și-a pus cineva întrebarea în ce condiții și cum pot fi cerute arhivele?; – Și-a pus cineva întrebarea dacă Israelul va dori să le returneze?; – Și-a pus cineva întrebarea dacă Israelul își va păstra copii după respectivele date sau chiar va păstra originalele?; – Și-a pus cineva întrebarea dacă nu cumva Israelul în cazul de față va declara că datele au fost distruse de o rachetă iraniană?
Bineînțeles că nu, deciziile din 1995 și 2011 nu prevăd condițiile de returnare a datelor.
Aflu din presa națională că ministrul Miruță, sau Limbricul (nu am găsit alt nume care să-l reprezinte mai bine), cum îmi place mie să îl alint, pentru că nu scapă nicio ocazie să nu se bage singur nu spun unde, s-a întâlnit cu președintele „Elbit” Systems pentru a discuta situația sistemelor UAS Watchkeeper X contractate încă de prin 2022 și care aveau un prim termen de livrare în iunie 2025, asta în condițiile în care MApN mai avusese și alte „necazuri” cu „Elbit” încă de la YAR 99 – avionica de antrenament pentru trecerea la Mig 21 Lancer, Piranha 3 ce ar fi trebuit echipată cu sistemul de turelă telecomandată tot de Elbit şi nu în ultimul rând modernizarea YAR 99 SM, dar ce să vezi, reprezentanții „Elbit” cam în toate contractele câştigate nu au fost în stare să livreze la timp şi fără probleme contractuale ceea ce s-au angajat. Și mai sunt și alte țepe luate de noi cu „Elbit”.
Să revenim la UAS. În octombrie 2023, „Elbit” a anunțat că nu poate livra la termen produsele contractate, pentru că a intervenit un eveniment de forță majoră, Israelul derula operațiunea” Iron Swords” și are nevoie de aparatură pentru ei, solicitând amânarea predării produselor cu 6 luni, prelungind apoi la nouă luni, dar partea română a acceptat doar o prelungire cu 3 luni. Pe 18 iunie 2025, „Elbit System LTD” solicită o nouă amânare, pe motiv că a început o altă operațiune, „Rising Lion”, cerând 33 de zile zăbavă adică termen final 22 octombrie 2025.
Pe 4 martie, domnii de la „Elbit”, deși trecuse deja termenul de livrare, solicită o nouă amânare pe motiv de Iran, respectiv „Lion’s roar”. Partea română solicită despăgubiri pentru nerespectarea contractului. Nici nu mai contează dacă le va primi sau nu, eu zic că nu, pentru că la reprezentanța România a ELBIT se află un fost secretar de stat la MApN, deci lucrurile se vor aranja românește. Și pentru a lămuri cu cine avem de-a face, să amintim și faptul că Fabrica de avioane Craiova suferă penalități în contractul pe care îl are cu MApN din cauza întârzierii livrării unor avioane, întârziere pe care Avioane Craiova o pune pe seama .. unor softuri care trebuiau instalate de „Elbit”. Nici internațional, „Elbit” nu strălucește, căci recent Parchetul Federal Belgian a sistat contractele cu „Elbit” din cauza unui scandal de corupție, adică pentru că „Elbit” este cercetat pentru coruperea unor funcționari în vederea obținerii de contracte. Eh, corupția bat-o vina. Numai la noi încă nu a reușit să pătrundă, că uite, mergem înainte tot cu „Elbit”.
Întrebări: – de ce a mai semnat România contracte cu „Elbit”, având în vedere experiența celorlalte contracte?; – cine a semnat aceste contracte în pierdere pentru România și sistemul național de apărare și cine răspunde pentru toate pierderile și de bani și de timp și de tehnică?; – ce încredere se mai poate avea într-un partener care te amână de trei ori și care îți livrează tehnică cu dotări ascunse despre care nu vrea să ofere detalii?; – când ne învățăm minte, sau când ne orientăm spre interesele reale ale armatei, nu spre contracte cu parandărăt păguboase pentru armată?
În aceste cazuri și multe altele, dacă ar fi vorba doar de prostie, nu ar fi mare lucru dar când prostia se repetă, miroase a trădare.
Hai să mai luăm un caz-două, ceva mai autohton. Rămânând în zona cazonă, același limbric ne anunța acum câteva zile că Armata se pregătește să primească ultima cucerire a minților crețe din Minister, soldatul voluntar. După ce a spart inima târgului cu rezervistul voluntar plătit să stea degeaba prin documentele de mobilizare, armata, consiliată probabil de aceiași „specialiști” care ne vorbesc pe diferite posturi tv despre războaie, a decis să voluntarieze și soldatul, adică să se facă că îi dă niște bani timp de 3-4 luni pentru ca apoi să îl prindă cum se prinde musca cu… miere în registrele de mobilizare și să poată raporta cu mâna la chipiu că „habemus soldatus”. Deci soldații respectivi după perioada de instruire vor deveni… rezerviști. Ce fel de rezerviști? Asta nu știe să ne spună nimeni, legea nu prevede. Aparent sunt rezerviști proveniți din persoane cu „stagiul militar satisfăcut”. Dar ceea ce fac ei nu se numește stagiu militar, ci perioadă de instruire. Nici rezerviști voluntari nu pot fi, pentru că – hai să râdem – nu sunt plătiți ca cei voluntari. Deci ei vor fi „rezerviști gratuiști”. Vom avea deci, 3 tipuri de rezerviști: cei proveniți din foste cadre militare și/sau militari cu stagiul militar satisfăcut sau SGV, care primesc solda de grad varșoviană, rezerviști voluntari plătiți regește pentru stat degeaba în documente, și rezerviști gratuiști, „de rit nou”, cum se exprima un premier încă în viață, pardon în funcție, care nu primesc nimic deși au același rol ca și voluntarii care umplu statele de mobilizare fără a face nimic. Cine dracu’ îi mai descurcă? Eu cred că pe chestia asta, nici Rusia, nici Iranul nu ne vor ataca în veci. Păi de cine să se ferească domnule, de rezervistul varșovian, de cel voluntar sau de cel gratuit, că fiecare are o altă pregătire, un alt stil de luptă (sau fugă) o altă soldă, altă tactică, altă strategie, alți susținători, așa că fiecare va lupta după cum îl taie capul, sau ce l-o tăia pe câmpul de luptă. Acum, serios vorbind, eu nu știu ce or avea în cap cei care au propus, susținut și aprobat această nouă prostie dar dacă cineva vrea să mă convingă că viitorul armatei stă în soldații și rezerviștii voluntari, să aștepte a doua „înviere”. Și acest proiect este din start un eșec, cum a fost – recunoscut oficial – și cel cu rezervistul voluntar. Bani aruncați pe apa sâmbetei, din care sifonează fiecare cât poate. Poate acuma vor sifona și oamenii și companiile domnului ministru Miruță, care vor asigura logistica instruirii, că doar s-a făcut loc și pentru ei acuma, în urma dosarelor înaintate la DNA, nu e așa?
Și ca să nu fiu învinuit că mă refer doar la cei din armată iată unii și din viața politică… Aud că „societatea civilă” se răscoală, se bârzoiește la alesul neamului, și amenință cu proteste masive. Ptiu drace! Eu nu mai înțeleg nimic. Nici nu cântă cocoșul galic de 3 ori și gata ONG urile plătite cu bani grei din Franța, SUA Israel, Austria, etc se supărară pe Nicușor? Și pentru ce? Pentru că a numit procurori la sugestia lui Grindeanu? Nu se poate. Păi nu a zis Nicușor că orice ar fi el nu numește un pesedist premier? A zis, dar nu s-a angajat cu nimic pe magistratură, deci omul se ține de cuvânt. Și ce mai zic ONG-iștii? Că Nicușor face greșelile lui Iohannis? Cum? Dar ce greșeli a făcut Iohanis? Că i-a chemat la Cotroceni să îi consulte în privința formării guvernului în loc să consulte partidele? Nu se poate. Acum se leapădă și de Iohannis? Acum înțeleg de ce și-a tras băiatul multe case, să nu-l găsească „prietenii”. Și ce mai spune societatea civilă? Auzi că cică magistrații și-au luat-o în cap și nu le mai e frică de nimeni, nici măcar de ei. Nu se poateeee, nu se poa-te! Păi nu ei au dat nas magistraților când au ieșit cu telefoanele în Piața Victoriei, e adevărat plătiți sau la ordin, dar au venit, să anuleze legea care punea frână magistraților și îi trăgea la răspundere? Nu au urlat ei că apără „independența justiției”? Au urlat. Acuma ce vor? Îi doare? Dacă ar durea și prostia, ar răguși săracii. Și stai așa, de când niște oengiști subvenționați, ca să nu zic plătiți din afară-lucru recunoscut chiar de președintele pacificator – reprezintă societatea românească? Mie mi se pare că reprezintă doar interesele celor care îi subvenționează, că ies în stradă doar când li se spune, nu când e nevoie. De ce nu ies ei în stradă să plângă că armata română a ajuns de batjocoră, s-a umplut de pupili și pupile politice care nu știu câte găuri are pantoful de vară?
În toate aceste probleme și problemuțe, pe mine mă amuză Pacificatorul. Doamne când deschide gura și rotunjește el buzele alea prezindențiale, iese prostia așa de picantă că rîsul pleacă involuntar. Ia citiți cum anunță el un acord de încetare a focului: „Tocmai am avut convorbiri excelente cu foarte respectatul președinte Joseph Aoun, al Libanului, și cu prim-ministrul Benjamin Netanyahu, al Israelului. Acești doi lideri au convenit că, pentru a obține PACE între țările lor, vor începe în mod oficial o încetare a foculuiÎNCETARE A FOCULUI de 10 zile, la ora 17:00 (EST). Marți, cele două țări se vor întâlni pentru prima dată în 34 de ani la Washington DC, cu secretarul nostru măreț, Marco Rubio. A fost o onoare să încetez 9 războaie din lume, iar ăsta va fi al zecelea război încheiat de mine”. Doamneee, ce de epitete, convorbiri excelente, președinte foarte respectat și secretar măreț. Pentru BB, niciun epitaf, pardon epitet? Dacă se supără? Nu e tremendous, zău așa! Eu am mai spus, cred că la Mar A Lago nu mai e nicio țiglă. Eu tot nu înțeleg cum vine aia, să pornești un război pentru că spui tu că cineva ar intenționa să obțină arma nucleară, apoi să îl învinuiești că a blocat o strâmtoare și să ceri lumii să intre în război să o deblocheze, să începi „negocieri pentru deblocare” pentru ca în final să declari că blochezi tu strâmtoarea uite așa, ca să fii tu cel care provoacă și dirijează crize mondiale. Eu aștept acuma ca Iranul să ceară Europei să i se alăture pentru deblocarea strâmtorii Ormuz din blocada SUA și circul e complet. Și să închei cu temerile mele privind un nou război mondial, dacă mă uit cine declanșează, întreține și încheie războaie în ziua de azi, mă gândesc să aștept până se va inventa o mașină a timpului, să mă întorc pe undeva pe timpul lui Țepeș, să învăț să trag cu praștia și să mă întorc înapoi peste câțiva ani, că până la urmă tot la praștie ajungem, cu inteligență artificială cu tot.
Artista vizuală Roxana Donaldson prezintă instalația evolutivă „noduri + semne ” la Galeria Brăteanu din Timișoara, începând cu data de 6 mai 2026. Instalația configurează un perimetru populat de pictură extinsă tridimensional prin obiect, un spațiu alternativ, infuzat de o melancolie clinică și contemplativă, în care arta conceptuală este abordată prin procesualitate și o puternică amprentă specifică artei post minimaliste. Curatoriată de Costin Brăteanu, „noduri + semne” configurează o nouă etapă a structurii prezentate la Galeria 9 din Brașov, în noiembrie 2025, și ne propune inventarul ca formă de rezistență în fața dispariției și uitării, formulând totodată întrebări necesare: Este oare clasificarea altceva decât o formă sofisticată de a ne opune entropiei? Unde începe și unde se încheie trecutul? Cum păstrăm urmele existențelor anonime?
Modulele de lemn de 12 × 12 cm sunt prezente în instalație ca zeci de variante seriale ce dialoghează cu pictura fluidă pe pânză liberă, cutii de arhivare construite din lemn și sfoară, propuse aici ca „limită fizică autoimpusă” și devenite instrumente de eșantionare și filtrare a memoriei, unități minime de măsură a absenței feminine. Stabilită în București, Roxana Donaldson este pictor și analist al memoriei, cu o practică artistică la intersecția dintre conceptualism, arta procesuală și post-minimalism. Lucrările sale sunt ancorate obsesiv în analog și explorează arhitectura memoriei prin pictură și asamblaje tactile care încătușează conținuturi emoționale fragile. Artista utilizează predilect pânze provenite din materiale textile domestice recuperate, stratificate cu pigmenți și inscripții care arhivează timpul. Vizitatorii sunt invitați să își administreze propria reacție în fața „urmei” participând la vernisajul din 6 mai, ora 18:30, sau vizitând instalația la Galeria Brăteanu din Timișoara, între 6 și 19 mai 2026.
