De la diplomatic la reactiv este doar un pas… Iar mantinela unei provocări din prea multă grijă este mai subțire chiar decât linia roșie a „nedepășirilor” cerute de Europa… Dar, cu ochii în subiectul zilei, drona, nu am dat atenția cuvenită unei intervenții destul de brutal-„diplomatice” a Austriei… Care și-a convocat ambasadorul rus de la Viena pentru incidentul produs la… Galați! Galați, de România! Încă… Pentru că, privind „la rece” lucrurile, „drona ca drona… Dar ce facem, ca reacție, cu o intruziune a unei alte diplomații decât cea a noastră?!… În fond, era inevitabil să se întâmple un astfel de incident major… Pentru că asta înseamnă să ai un război la graniță… Iar întrunirea CSAT -ului își avea rostul, logic și rațional (dar, nu întotdeauna, ceea ce este logic și rațional este și necesar, nu-i așa?!), așa că „sensul” convocării consiliului de apărare rămâne cu mari puncte de suspensie, și chiar ghilimele, dacă a fost vorba doar de redactarea pe repede înainte a variantelor „de lucru” (înghițim în sec, băgăm capul în nisip sau reacționăm prin interpelări ale aparatului diplomatic rus; noi, și nu alții, recte Austria?!)… Pentru că, un asemenea incident era previzibil (și pare a fi fost mai degrabă de natură „tehnică” decât o provocare voită la adresa României și a limesului NATO), iar, dacă de la începutul războiului din Ucraina și până acum, nu au fost imaginate scenariile oricând posibile, și metodologiile de acțiune (și ca intervenție, și ca gestionare a isteriei de pe social media) pentru situația în care o dronă (Doamne ferește(-ne) de o rachetă rătăcită!) lovea o zonă civilă, fie o clădire izolată – precum în Polonia, fie o aglomerație urbană, sau chiar una militară (de la infrastructuri fie și abandonate la unități având un statut de importanță maximă pentru securitatea țării, a populației, a industriei și economiei), înseamnă că degringolada este deja în sine act de guvernare… Pentru că, în astfel de cazuri, o țară își arată puterea, hotărârea, organizarea, măreția date de forța ei militară de intervenție, fără a lăsa totul, cel puțin în primele ore, pe seama mecanismului civil, de la ISU la pompieri… Dar, cum-necum, la acel moment, armata noastră avea ea propriile incidente, aproape la aceeași oră, prin accidentul rutier (militar!) dintre transportatoarele aflate în deplasare prin țară…
Or, cum ar fi fost oare interpretate lucrurile (și nu neapărat doar în „social-media”) dacă lovirea blocului de locuințe din Galați s-ar fi produs simultan cu un alt accident nefericit, cel din poligonul militar unde se efectua o dezafectare controlată (!) de muniție (și care avut loc cu numai câteva zile înainte) ori, mai apoteotic pentru scenariile de drept conspirativ, dacă drona „pica” la Galați chiar în ziua în care, în București, explodau transformatoarele de la o importantă centrală, eveniment „în repetiție” chiar, pentru a nu mai vorbi despre ce ar fi fost dacă totul s-ar fi suprapus cu suspecta deflagrație din urmă cu mai multe luni din blocul (tot din București!) nici până astăzi stabilizat măcar cu piloni de susținere?… E drept, atunci puteam trage lejer concluziile… Plecând de la singura certitudine pe care o aveam: că autoritățile și guvernanți nu sunt doar depășite, ci, mai grav, sunt și nepăsătoare în asumarea mecanismelor de manageriere a riscurilor…
De aceea, nu drona de la Galați este cu adevărat subiectul… Pe fond, putea fi și rusească, deturnată de interferențele ucrainiene și intenționat prăbușită pentru a forța activarea de către România, ori de un alt stat european, în numele nostru (atenție la Austria!) a articolelor 4-5 ale Alianței NATO, putea fi rusească, eventual deviată de la traiect din cauze tehnice, putea fi chiar ucraineană, tot pentru a forța mâna Europei și a alianței NATO, strecurată pe sub roiul de drone (cine le număra și, mai ales, cine le-ar fi identificat eventualele rămășițe pentru a stabili provenința certă?)… Putea fi vorba dară de operațiuni sub steag fals… Mai ales că nu ar fi fost prima încercare de atragere a NATO și UE de cealaltă parte a liniei roșii…
Nu contează a cui a fost drona! Punct! Că a fost cert rusească sau ucraineană… Sau din cauza cui s-a prăbușit; intenționat, urmare a interferențelor radio, sau din cauze tehnice… Importantă este reacția Austriei… Care a chemat la explicații, pentru o dronă căzută la Galați, ambasadorul rus de la Viena… Deși incidentul s-a petrecut pe pământ românesc! Pe teritoriul unui alt stat suveran! Nu într-un land austriac! Drept care, fie și dacă a fost doar o interpelare „tangențială”, acțiunea Austriei de convocare a ambasadorului rus pentru explicații pentru o dronă prăbușită în România, depășește diplomația „de sprijin” a unui stat în favoarea altuia… Mai ales că nimeni nu i-a solicitat ajutorul… Suntem, astfel, în fața unei interferențe grave. În care un stat UE vorbește în numele nostru. Dar aici nu este Austria! Iar asta ar trebui să fie reacția aparatului nostru diplomatic la intervenția austriacă. Deocamdată, doar una diplomatică. Dar nu de acolo încep oare toate pocinoagele? Nu de la drumuri „de pace” pavate cu intenții de „bine”?!… Și nu, nu este un amănunt banal… Fie el și neobservabil de sub pleiada de reacții internaționale… Pentru că astfel de acțiuni pot duce la acțiuni fără drum de întoarcere… Chiar dacă lucrurile se dovedesc ulterior a fi fost cu totul altceva… Să ne amintim de isteria din Polonia, aflată aproape de activarea articolelor 4-5 ale Alianței NATO, când totul s-a dovedit a fi doar urmare unui exces de zel, și de interpretare pe linia analfabetismului (politic) funcțional militar, deh!, că și acolo există „deficiențe”, a unui general polonez… Să ne amintim și de provocarea din Bulgaria, când Sofia, mult mai matură decât multe cancelarii occidentale cu ifose de superioritate, a refuzat să se arunce în invocarea articolelor NATO, menționând dreptul de a verifica lucrurile, dovedindu-se că era vorba despre o dronă submarină eșuată… Or, dacă la următorul posibil astfel de incident, Austria, sau un alt stat parte a camarilei dornice de război fierbinte în Europa, va solicita activarea articolelor NATO pentru incidente din România, cum o să răspundem noi când o să ni se spună că totul s-a făcut în numele sprijinului diplomatic? Similar cazului de acum! Când nu am reacționat, chemând ambasadorul Austriei la MAE pentru a da explicații vizând acțiunea austriacă de pe mantinela provocării… Căci, de la diplomatic la reactiv este doar un pas…
