Interesant este că drona rusească lovită de aviația ucraineană, care a căzut pe un bloc dintr‑un cartier muncitoresc al Galațiului noaptea, la ora două, și a fost filmată ciudat în direct de turiști ucraineni — care, suspect, nu aveau somn — a doua zi justifică cumpărarea de echipament scump german de la fosta firmă controlată de Hermann Göring. Această coincidență este suspectă: cade drona pe un bloc fără să fie doborâtă de aviația română, care o identificase, ceea ce creează un impact emoțional, iar a doua zi statul român semnează contractul cu nemții. Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția Generală pentru Armamente, a anunțat vineri noaptea că a semnat mai multe contracte prin programul SAFE cu nemții de la compania Rheinmetall, în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Compania, un gigant al industriei de armament din Europa, a fost implicată, în trecut, într‑un scandal de corupție în Grecia. Rheinmetall nu a fost creată de Adolf Hitler sau Hermann Göring, dar sub regimul lor a fost transformată într‑un instrument al producției militare de masă. Istoria companiei ilustrează modul în care o firmă industrială privată din Republica de la Weimar a fost absorbită de interesele statului nazist, integrată în mecanismele economice conduse de Göring și transformată într‑un loc de suferință pentru zeci de mii de muncitori forțați.Azi firma vrea să controleze înarmarea U.E., cu acordul Bruxellului?
Fondată la 13 aprilie 1889 de inginerul Heinrich Ehrhardt, Rheinische Metallwaaren‑ und Maschinenfabrik Aktiengesellschaft — viitoarea Rheinmetall — răspundea cererii imperiale pentru tuburi și muniție. După Primul Război Mondial, restricțiile impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles au forțat firma să se reorienteze spre producție civilă: locomotive, utilaje agricole, mașini de scris. Criza economică din anii 1920 a pus compania în pericol, iar în 1925 statul german, prin holdingul VIAG, a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni (aproximativ 52%). Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler în 1933, Germania și‑a schimbat prioritățile economice: reînarmarea a devenit politică de stat, desfășurată adesea pe căi clandestine. Ca firmă aflată sub influență publică, Rheinmetall a fost repusă rapid în slujba programului de înarmare, devenind un pilon al producției de artilerie și muniție. În 1936, la ordinul regimului, Rheinmetall fuzionează cu Borsig, renumitul constructor de locomotive și utilaje grele, rezultând Rheinmetall‑Borsig AG. Sunt construite noi facilități strategice, printre care complexul de la Unterlüß, destinat testării și producției de muniție și blindate. În 1936, Hermann Göring preia responsabilitatea Planului de Patru Ani, un program menit să pregătească economia germană pentru război total. În 1937 el înființează Reichswerke Hermann Göring, un conglomerat de stat destinat să regionalizeze și să supravegheze industria grea. În 1938, acțiunile statului la Rheinmetall‑Borsig AG sunt transferate acestui concern; compania își pierde independența corporativă, conducerea este politizată, iar deciziile de producție sunt subordonate ministerelor militare. În această perioadă, Rheinmetall proiectează și produce componente esențiale pentru războiul nazist: tunul antitanc de 7,5 cm PaK 40, piese pentru tunurile antiaeriene Flak (inclusiv pentru celebrul 8,8 cm Flak) și armamentul principal al tancurilor Panther și Tiger. Pe măsură ce bărbații germani sunt mobilizați pentru front, deficitul de forță de muncă din fabrici devine critic. Regimul introduce la scară largă munca forțată. Rheinmetall‑Borsig, ca parte a mașinăriei statale, recurge la forță de muncă din prizonieri de război (în special din Uniunea Sovietică), civili deportați din Polonia, Ucraina și Belarus (Ostarbeiter) și deținuți transferați din lagăre precum Buchenwald, Gross‑Rosen sau Ravensbrück. Condițiile erau brutale: ore lungi de muncă, subnutriție, bătăi, expunere la substanțe toxice și, în multe cazuri, un regim de „exterminare prin muncă”. Cazuri tragice documentate includ Unterlüß, unde peste 5.000 de muncitori forțați au lucrat în condiții inumane, iar o creșă destinată copiilor muncitoarelor deportate funcționa efectiv ca un loc de neglijare mortală. La Sömmerda, peste o mie de femei evreice aduse din Buchenwald au fost obligate să asambleze muniție în condiții precare; mulți și‑au pierdut viața.
La sfârșitul războiului, în 1945, multe dintre facilitățile Rheinmetall erau avariate sau distruse de bombardamentele aliate. Managementul companiilor implicate a fost supus proceselor de denazificare, iar Reichswerke Hermann Göring a fost dizolvat de autoritățile aliate. Hermann Göring a fost condamnat la moarte la Procesele de la Nürnberg, deși s‑a sinucis înainte de execuție. Sub presiunea supraviețuitorilor și a societății civile, în 1966 compania a înființat un fond de compensare (2,5 milioane DM) pentru foști muncitori evrei supuși muncii forțate. În prezent, Rheinmetall AG recunoaște această perioadă întunecată a istoriei sale: sprijină cercetări istorice și susține monumente comemorative în orașe precum Düsseldorf și Unterlüß, ca parte a procesului german de confruntare cu trecutul (Vergangenheitsbewältigung). Povestea Rheinmetall este una dintre multiplele fațete ale convergenței dintre industrie și stat într‑un regim totalitar. Rheinmetall este azi mulțumită financiar de banii oferiți de statul român, într-o vreme când Bolojan a luat bani de la copii, femei, școlari, persoane cu handicap ca să salveze clientela politică. Chestiunea cu drona de la Galați nu are nicio logică într-o chestiune rațională. Pare doar interesul uriaș de PR pentru achiziționarea de armament și eventual implicarea în război a României? De când e lumea și pământul, războaiele se pregătesc mai întâi psihologic și sunt o afacere pentru imperii și cei bogați. Din păcate, mor tinerii și cei mulți și săraci în războaie, fără să știe că sunt doar niște „pinguini” sau ”carne de tun”. Puterea în România trece de la Franța la Germania. Nemții nu uită și nu iartă, la fel ca Moscova? Iar când Germania controlează înarmarea Europei războiul e aproape? Așa cum ne-a arătat istorie trecută din secolele XIX și mai ales XX.Războiul e tot mai aproape?
