In memoriam, scriitoarea Olimpia-Octavia Berca…

Psalmul 22 (23)

        Acum, că Domnul e păstorul meu,

        Oare de ce voi duce lipsă eu ?

        Odihnă-mi dă, păşunile sunt verzi,

        Cu ape liniştite şi livezi.

Îmi întremează sufletul. De rău

M-absolvă, căci ador Numele Său.

O, Doamne, chiar când calc a morţii vale,

N-am teamă, că-s sub paza mâinii Tale.

Pasul mi-l laşi să treacă şi să meargă,

Strunindu-mi-l cu înţeleapta-Ţi vargă.

Atunci când toţi vrăjmaşii sunt de faţă,

O masă-mi pui Tu, dis-de-dimineaţă.

Capul mi-l ungi cu mir din cel mai fin,

Paharu-mi se revarsă de prea plin.

Aceste negrăite bucurii

Întreaga viaţă mă vor însoţi.

Voi locui în casa Domnului

La nesfârşit, prin îndurarea Lui.

(Duminică, 2 noiembrie 2014)

4 Responses to In memoriam, scriitoarea Olimpia-Octavia Berca…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *