Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), demarat în 2021, a fost una dintre cele mai proaste afaceri din istorie pentru România, și a implicat doi președinți pro-europeni (unul a devenit pro-occidental între timp), patru premieri penele, un premier pesede, trei miniștri usere, unul reper: toți reprezentanți ai „clasei politice” care vrea să ne fericească prin „stabilitate” perpetuă și anularea alegerilor care nu le convin. Emanația ultimă a partidului unic sekurist pnlpsdusrudmr, guvernul Bolojan, nu pleacă de la guvernare nici demis – emanația vrea să fie sigură că trântește de tot PNRR și pune bazele, pe 45 de ani de acum încolo, ale unei alte afaceri minunate pentru România: mă refer la SAFE. În 2021, Iohannis se lăuda că, prin „negocieri la sânge”, a tras de la UE 80 de miliarde de euro pentru PNRR. De fapt, au fost preconizate 30 de miliarde, din care 15 miliarde erau împrumuturi pe 30 de ani. În practică, au rămas de tras 21 de miliarde, căci la o mare parte din componenta nerambursabilă (grant) s-a renunțat. Din 21 de miliarde s-au tras efectiv 11 miliarde. Teoretic, până la 31 august 2026 mai pot fi trase zece miliarde, dar e foarte puțin probabil să se facă în 3 luni ce nu s-a făcut în cinci ani.
În timp ce am tras 11 miliarde de la UE (din care cca opt miliarde trebuie date înapoi, cu dobândă, timp de 30 de ani), am plătit contribuție la bugetul UE de 18 miliarde.
Or, pentru războiul din Ucraina nu știm nici acum cât am dat. Probabil, zece miliarde. Nu ar fi exclus să fi dat 40 de miliarde, după estimările lui Ciolacu. Așadar: am „loat” bacu’, căci pentru 11 miliarde am dat 28 (sau poate chiar 58) de miliarde. Ce s-a făcut cu 11 miliarde?Nici spitale, nici metrou în Cluj, nici autostrăzi în Moldova (se speră că astea se fac din SAFE, adică, dintr-un program de înarmare…), nici linii ferate de mare viteză, nici trenuri cu hidrogen. Nț. Mai întâi, a fost făcut arșice sistemul de pensii. Trebuia să se încadreze în maxim 9,4 la sută din PIB. Apoi, a fost făcută una cu pământul bruma de industrie care mai rămăsese în România, pe motiv de „de-carbonare” și Green Deal. Foarte multe alte idioțenii progresist – globaliste au fost „condiționalități” și jaloane ale PNRR.
De exemplu, emanația Bolojan, pe când era un simplu șef de consiliu județean, a „loat” prin PNNR niște sute de microbuze electrice supra-evaluate. E ceva dosar penal pe chestia asta, dar cine se mai preocupă de așa ceva, când „sfântul” Bolojan a aprins lumina în cămară și a dat de șobolanii ceilalți? Deci, teoretic, un plan de salvare de la falimentul indus de politicile din pandemie, PNRR a fost de fapt barda cu care s-a „sculptat” un nou aspect, boțit rău, al societății și economiei românești. În al doilea rând (și ultimul), a mers foarte bine consultanța. Peste două miliarde de euro din PNRR s-au dus pe consultanță. Au ieșit niște prezentări foarte bine făcute, în Power Point. Fără nicio utilitate practică – dar nu ne mai luăm noi de la d-astea… Știți povestea lui Dănilă Prepeleac, de Ion Creangă? Dacă nu o știți, cereți unei IA să vă facă o prezentare în… Power Point. Poate vă spune IA și cum de a ajuns o bunicică parte din cele două miliarde la firmele și oengeurile autorilor useriști ai PNRR. Știrea proastă se continuă cu SAFE. Programul e identic cu PNRR. Pentru că gestionarii SAFE sunt identici cu gestionarii PNRR, istoria SAFE va fi istoria PNRR la pătrat. De ce e atât de sigur că istoria se va repeta? Păi, pentru că majoritatea va vota mereu cu acei gestionari. Cică vin rușii.
