Arhive categorie: Ghimpele Națiunii

Când tragedia devine o nedivină comedie…

La cât de vechi e, ar trebui demontat bucata cu bucată, iar fiecare cărămidă și fiece așchie din lemn ar trebui atinse doar de meșteșugarii ce-i mai pricepuți… Ar trebui să avem acolo o echipă întreagă de restauratori… Poate doar


Îndoctrino-îndobitocirea de masă a turmei…

Evident, dascălii ar trebui să-și pună părerea despre ce subiecte sunt potrivite elevilor pentru un examen ori altul… Dacă se impune simplificarea programei și a examenelor pentru a evita orice nepotrivire pe curiculă a posibilității de absorbție a informației de


Aleșii covid-ului „naționale”

Măcar să fie „ca-n Caragiale”… Că altceva oricum nu avem ce decupa, nici măcar satirico-gumos, din neamul aleșilor ce se vor în față și la covid. La vaccinarea anti-covid… Și chiar dacă mulți dintre ei nici măcar nu aveau habar


Dar un vaccin pentru lipsa rațiunii, găsim?…

Prea mic pentru a conta… Ca ins, nici măcar ca individ și nici parte a agorei Cetății… Mai ales că, în situația lui, „în cealaltă parte”, halatul, tot alb, nu o fi el mai ieftin, dar s-o găsi de fel…


Vacanța mare (a trezirii) din nevisul unei nopții de priveghi dintre ani…

Până la urmă, protagoniști programului de revelion de la TVR și-au meritat banii… Cu prisosință, chiar! Dar nu pentru calitatea divertismentului oferit, ci pentru stârnirea și scoaterea la suprafața, încă democratică, a hazului, mai mult sau  mai puțin inspirat, a


Când doar timbrele ne vor mai veghea…

Așa cum a avea în casă „Idiotul” de Dostoievski nu te face mai puțin neghiob, nici o colecție de artă nu te va face mai cult… Nici o galerie de sculpturi și nici un panteon cu tablouri nu-ți vor deschide


Restaurarea viului ars, împușcat, mutilat…

Ei spun o poveste… Mereu a altora… Întotdeauna despre alții… Căci, nu au propria lor poveste… Sau ea există doar ca sumă a celor o mie de fețe din și după chipurile celorlalți. După trăirile și scrierile altora. Și ar


Ferpar libertății de exprimare…

Sună ca un meșteșugit ferpar al libertății de exprimare… „A scris și a comentat”… Anii 50′, anii 60′, anii 80′ – sau nu?!- și acum… Și nici măcar ca libertăți de acțiune… Ci ultimele expresii de zvârcolire în exprimări… Ale


Un val negru peste o rațiune albită de lașitate…

S-a supărat ăla negru… Așa și?! „Ce e val ca valul trece”, nu?!… Sau de data asta nu?.. Sau nu de data asta, și, mai ales, nu cu „ala negru”?… Nu cu pișicherul lipsă din „polittically incorrect” -ul improvizat pe


Netriumful impostorului de glorie…

Nu, nu a fost „Arcul lui” nici măcar o secundă din jumătatea de oră în care s-a înțepenit lângă el… Așa cum un munte, un vestigiu, un colos nu este al unui turist nici măcar în clipa de imortalizare. Iar