La ce piețe comerciale, emergente până mai ieri doar statelor membre, a acaparat Ucraina, nici nu se mai pune problema dacă aceasta chiar va mai avea nevoie de Uniunea Europeană… De Europa în actuala ei structură juridică… De Europa atâtor condiții de aderare și postaderare („integrare”)… De Europa cea prea plină de „stegulețe roșii” și „infringementuri” la adresa propriilor membre… Da, de banii Europei va avea mereu nevoie!… Și îi va lua pe mai departe!… Dar nu la rând cu toate celelalte state UE, nu prin acceptarea a fel și fel de mecanisme împovărătoare… Îi va lua, până la ultimul eurocent, pe seama cheltuielilor „de apărare” ce sunt impuse țărilor membre… Prin obligarea, cât de curând, a achiziționării de arsenal și muniție strict din producția militară ucraineană, anunțată deja de Kiev ca fiind excedentară!… Excedentară nevoilor actuale ale războiului cu Rusia… Și având la dispoziție un volum de export dublând ceea ce mai folosește pe frontul activ… O producție gata de împachetat… Dar nu ca „made in UE”… Ori „împreună cu UE”… Nu ca vânzare a unei producții militare excedentare prin care ar trebui, înainte de toate, să-și achite datoriile față de fiecare dintre statele europene… Pentru că Ucraina nu va înapoi, fără bani, nici măcar o țeavă de pușcă… Ba, decât să înapoieze ceva Europei, din ceea ce a primit gratis, ca sprijin militar, de la actuala structură UE, Kievul ar pune mai degrabă umărul la „resetarea” întregii Uniuni Europene… La „reconfigurarea” acesteia când nu o să-i mai fie de folos actuala ei formulă juridică și politică… Pentru că, prin poziționarea de acum, ca producător militar major, Kievul este mai aproape de o aderare la structura următorului „NATO” (cel strict european, ca forță cu genunchiere „bruxeleze”), decât de UE… Unde ar putea intra chiar ca „membru gold”, ca țară cu supraproducție de armament și muniție… Iar asta se va întâmpla pentru că Europa este captivă deciziilor clicii trădătoare de la Bruxelles, dar și incapacității de reacție a liderilor statelor membre… Care, în fapt, de la prima acțiune de „marketing militar” al Ucrainei, cu oferte de vânzări militare către zona arabă, ar fi trebuit să ceară Kievului să restituie, fie și în echivalent de alte produse militare, tot ceea ce a primit din rezervele statelor UE, acestea periclitându-și, în fond, propria securitate militară… Dar nu au făcut-o, iar Ucraina anunță astăzi, aproape ca la iarmaroc, excedentul producției sale militare… Fără ca Europa să îndrăznească să-i ceară, tocmai din acest excedent, muniția și armamentul pe care le-a colectat și le-a livrat Kievului… Dimpotrivă, stă supusă, așteptând deschiderea tejghelei militare a Kievului și pentru Europa… „Și pentru Europa”, căci, excedentul militar al actualei industrii militare a Ucrainei va fi scos la vânzare pe bătrânul continent doar după ce va acoperi contractele de export către zona arabă…
Or, să nu ne mire dacă, până se vor trezi națiunile Europei că au ajuns a importa, pe bani grei, armament și muniție pentru refacerea propriilor stocuri, golite pentru a fi date gratuit Ucrainei, actuala structură juridică a Uniunii Europene, căreia i s-ar mai putea cere cuvenita socoteală, să fi fost deja „reașezată”… Poate chiar ca o următoare uniune reconfigurată ca o structură construită, nu pe seama apelului „părinților fondatori”, de solidaritate a națiunilor europene pentru a trăi în liniște, ci pe un calapod de bocanc militar… Poate chiar prin reconfigurarea imperiului următor din alianța militară a unui NATO ucrainizat…
Pentru că, aici, este cel mai mare risc a injustei (ne)poziționări a statelor europene față de ziua de mâine… Acela în care, înainte să ceară socoteală pentru fiecare fond livrat Ucrainei, să se trezească, într-o configurație militară „a priori”, achiziționând tehnică de război sub tutela unei alianțe puse la dispoziția Kievului… Pentru că, în fond, de ce Ucraina și Bruxelles -ul să se mai complice (pentru aderarea Ucrainei la actuala UE) în căutarea unei formule europene (cu toate acele cerințe și impuneri de asigurare și garantare a drepturilor cetățenești, de configurare ca stat democratic, de respectare a drepturilor minorităților, a constituției europene și, în general, a drepturilor omului), când se poate transforma direct în locomotiva militarizată (printr-o producție de armament deja excedentară) a următorului „tren” spre formula Europei de mâine, înlocuind inclusiv Alianța NATO…
