Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Războiul ca gheșeft: două state, două fronturi sau aceeași „țară”, două fronturi?…

Tot mai probabil, cam aceeași „țară”!… Mai ales dacă „ițicul” dintr-o parte și-ar arăta fățiș consemnul de recunoaștere (a pocinoagelor, vinovățiilor, implicărilor) cu „ștrulul” din aproape partea cealaltă de, deja, nelume… Și nu doar pentru că îl au în spate


„Bătălia” Europei pentru apele Dunării: la porțile subzistenței agro-economice…

Și totuși, nu despre o producție suplimentară de energie electrică ar putea fi vorba… Chiar dacă asta pare că încearcă să obțină Serbia prin intenția de a construi o nouă hidrocentrală pe Dunăre… Nu una chiar pe post „de poartă


Fantoșe de stană de nepăsare asistând la amprentarea financiar-fiscală a propriei existențe…

Dacă a mers o dată, și am stat resemnați cu frunțile în „crotalul” aparatelor digitale, nu de luat temperatura, pentru a primi biletele de acces la propriile vieți, activități, putințe, pentru că nu acesta era scopul, ci de asomare a


Da, la război! Dar nu pentru alții! Pentru noi, pentru dreptate, pentru demnitate, pentru neam (pentru a mai fi unul) și pentru țară (pentru a mai avea una)!…

Este tot mai probabil că va fi nevoie să mergem la război!… Dar nu acolo unde ne vor trimiși guvernanții și politicienii lăcrimând pentru durerile altora! Și nu împotriva dușmanilor deciși de ei, invadatorii altora, dar, poate nici măcar la


Nu doar niște castane deja fierbinți puse în jarul războiului… Nu doar butoaiele cu pulberi ce se pot aprinde oricând… Ci însăși distrugerea și autodistrugerea Europei, a lumii…

Istoricește și istoriografic, privind dintr-un viitor imediat înapoi în timpurile noastre, nu și timpul nostru, dar asta este o altă problemă a actualei conjuncturi, în care tocmai oamenii, ca subiecți ai binelui, au fost excluși, bineînțeles că vom avea surpriza


Nu doar „simple” împrumuturi de țară, ci îndatorări ale viitorului… pe viitor…

Asta reprezintă actualul nivel de reforme „pnrr” (unele deja grabnic bifate) și de șantiere spre nicăieri deschise… Și nu, nu este deloc clar care va fi, de fapt, nivelul nostru de dezvoltare de după aplicarea acestei dintâi „reziliențe”… Pentru că


Acești lideri necrofagi ce fac să pălească și cele violente acțiuni ale trecutului…

Greșeala Rusiei a fost poate aceea că a atacat ea prima… Nu a așteptat să fie ea cea lovită întâi… Cu primul cartuș, fie și orb, produs oriunde în Occident sau chiar de către unchiul Sam… Sau cu prima armă


Ca lumină a contemplației, atingerii, trezirii: poezia-suferință, eseul emoțional, teosofia iluminării…

Ar putea fi o Carte a sinelui… Sau poate chiar un manual al trezirii sinelui… Căci, doar parcurgând, filă cu filă, etapele de treziri punctate de autoare, vei putea înțelege ceea ce este dincolo de misterul poetic de ieri, materializat


Să te pui ca prostul în vorbă contra Marilor Duhovnici ai neamului…

Cam reduși la minte ăștia de la „Elie Wiesel”… Și fără un minim simț al logicii în discursul de înfierare… Că sunt porniți rău, e una, dar asta nu înseamnă că pot izbi cu silogismul urii din ură de pământ…


În birul de continuitate împotriva neamului, al țării, al ființei și al existenței ei pe viitor…

Ar fi deja a doua treabă urat mirositoare în mai puțin de două luni… Puturoasă pentru noi, dar, cum gunoiul unora este avere pentru alții, iar noi, pentru „unchiul Sam”, suntem doar o pubelă cu resturi, cu averi tratate că