Dacă nici agresiunea împotriva Iranului nu va deschide ochii compătimitorilor de pe scara „political correctness” -ului proevreiesc, față de tulburarea cu adevărat histrionică a Israelului, e greu de crezut că altceva ar mai putea să o mai facă… Este greu de presupus că vor mai putea fi invocate alte motive pentru a impune o revizuire globală față de atitudinea continuă de autovictimizare a Israelului… Față de această nevoie obsesiv-compulsivă generată de cel mai scârbos interes patrimonial-material, de a avea, de a lua, de a acapara, dar și de a fi mereu în centrul atenției prin emoții speculativ-exagerate dar și prin amenințări violente, verbale și faptice, împotriva tuturor acelora care nu se lasă „convinși” de comportamentul seductiv-teatral al unui, în fapt, agresor… În fapt, implicarea acestuia (la început mascată) din războiul din Ucraina ar fi trebuit să fie un prim imbold dat statelor pentru a pune frână acțiunii de insinuare subversivă în mentalul națiunilor… Mai ales că unele dintre ele au în spate fapte cu adevărat glorioase ale înaintașilor, fiind cu atât mai greu de înțeles pentru felul în care (e drept, prin mâna propriilor conducători) s-au lăsat pradă păienjenișului insinuant histrionic al Israelului… Dar nu s-a întâmplat… Ba, cel puțin în cazul nostru, impunerea spre acceptarea servilă, și chiar slugarnică, doar a „adevărurilor” numai de ei spuse și impuse, s-a accentuat…
Au urmat apoi acțiunile vitriolant genocidare ale Israelului în Fâșia Gaza… Era al doilea motiv pentru care acest comportament de continuă victimă care, de fapt, atacă, sfârtecă, devorează, trebuia revizuit în fața unei realități din teren: extincția palestinienilor de pe pământurile lor… Iar Israelul prezentului trebuia desprins, ca marotă de justificare a oricărui mod de a acționa (poate și printr-o „curățare” punctual chirurgicală nucleară, nu?!), din extensia protector-holocaustică a trecutului, de care s-a tot folosit ca epolet al incursiunilor lui militare… A incursiunilor, apoi a crimelor în masă… A genocidului asupra unor colectivități și, apoi, în lipsa unor atitudini și reacții credibile din partea întregii comunității internaționale, a extincției… Acțiuni de hărțuire, agresiune, atac, în cele din urmă, de eliminare a populației, de distrugere în masă, de înlăturare a oricăror urme ale trecutului din areale întregi, urmate de acțiuni de acaparare/preluare juridic-constituțional israelită (prin includerea în propria patrimonializare)… Toate derulate sub voalul de acoperire a atenției publice mondiale, aceea care conta ca eventuală presiune politică, economică, instituțional reprezentativă, a războiului din Rusia… Și să nu ne fie de mirare dacă vom afla că s-au aflat de acea parte care, în loc să caute negocieri, a impus și forțat linia de război, agresivă, de întărâtare și de dotare militară… Căci, în vreme ce toate fălcile oprobriului public erau ațintite spre războiul din Ucraina, spre Rusia ca vinovat, Israelul rădea colectivități întregi și efectua o „intabulare” evreiască a teritoriilor palestiniene…
Și, iată, nici amenințările de acum ale Israelului, unele chiar cu iz de agresor nazist, nu par a trezi lumea… Pentru că, tragic, nu națiunile vorbesc, ci liderii lor… „Histrionizați” cel puțin pe măsura evreizării ca pioni impuși… Cu tembele mesaje (precum cel dat de Marea Britanie) care avertizau că orice eventuală condamnare a acțiunilor Israelului, în Gaza, dar apoi și cele asupra Libanului, sunt automat imputabile ca atitudini antisemite!… De fapt, preambuluri ale altor ieșiri agresive ale unui Netanyahu amenințând, el acuzat de crime de război de către Curtea Penală Internațională, că toți aceia care se vor opune politicilor sale „vor plăti un preț imediat”. Și nu este vorba despre eventuala coalizare militară a unor state împotriva sa, ci despre acțiunile acelor țări care „duc un război diplomatic împotriva Israelului”…
În această paradigmă a nonparadigmelor (lucru datorat lui Trump, care a dinamitat orice ordine posibilă, mondială, globală, prin impunerea faptului că, de fapt, nimic nu este bătut în cuie, nici pacea, nici înțelegerile, convențiile, acordurile, tratatele), vizarea chiar a unui stat membru al Uniunii Europene de către Israel (Spania – care a refuzat agresarea militară israeliano-americană a Iranului de pe aeroporturile sale, ba, nici măcar prin eventuala traversare a spațiul său aerian, Madrid -ul decizând să închidă acest „limes” aerian pentru avioanele americane implicate în atacurile asupra Iranului), noi continuăm procesul și procedura evreiască (sub aceeași marotă a holocaustului și comportamentului histrionic al Israelului) de impunere a unor linii de ajustare, înlăturare, eradicare asupra istoriei, vestigiilor, asupra comportamentului și moralității înaintașilor noștri, dar și de continuă condamnare a Eroilor Naționali, a poeților, a deținuților noștri politici… Și refuzăm, tacit, desprinderea din statusul de slugă iudeizată, prin „arginții” primiți de către guvernanți (și de numeroșii politicieni veroși), dar și prin nepăsarea, neconștientizarea, lașitatea, teama, frica noastră… Și da, pesemne, Israelul nu este chiar atât de înfricoșat de faptul că pierde masiv pe fronturile războiului din Orientul Mijlociu… Pentru că are locul lui de învingător aici, în Europa, pe arealul unor părți din Ucraina, din Moldova dar și de la noi… Prin acapararea (non)continuității noastre prin trădarea monstruoasă de care avem parte…
