Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Nu! Umilința și frustrările istorice nu au născut niciodată lăstari de pace și acceptare!…

Poate de asta va trebui să ne amintim curând!… Sau poate doar la asta ar trebui să ne gândim chiar de acum!… Pentru că Istoria poate a tăcut în umilințele ei… Dar nu a uitat… Așa cum nu au uitat


Un alt decont… Plătit tot de noi… Și poate nu „pe generații”, ci însăși ca generație…

Este evident că toată această impunere a creșterii procentului din PIB alocat înarmării, și nu înzestrării militare „pacifiste” din logistica securității naționale din alte timpuri, ne va împinge inevitabil și în război… În cel mai bun caz, doar ca livratori


În inima lumii războinice…

Nu, nu este vorba (doar) despre instalațiile nucleare ale Iranului… Pentru că acestea nu au devenit mai presante ca posibilitate a unui risc de a se întâmpla ceva… De a se desfășura ceva cu adevărat grav la adresa păcii lumii…


Același zid al întunericului minciunii peste orice ițire a vreunui Adevăr, fie și cel „posibil”, luminând…

Nici măcar ca o concluzie, ci strict ca aserțiune… Nici măcar ca o ipoteză de lucru, doar ca o decizie dictată… Nici măcar ca o posibilitate în Istorie, doar ca o altă încadrare pe linia imputării… Pentru că nimic altceva


Banii, întotdeauna mai presus de orice: de răniți, de invalizii pe viață, de trupurile sfârtecate, de morți…

Și dacă următorul mare conflict în Europa va fi între Ucraina și… Europa?… Pentru că strategia Kievului din ultimii ani se bazează pe șantajul clicii de la Bruxelles și al liderilor de state europene din siajul (probabil, la fel de


Dictatura justificată prin sânge: să nu ajungem și noi osuare „de vii” ale sacrificaților de mâine…

Tensiunile au escaladat atât de mult, într-un timp extrem de scurt raportat la desfășurarea de până acum a agresiunii Rusiei, că, deja, în sfera liderilor europeni, cei veghind cu adevărat la pacea și binele propriilor națiuni (acolo unde mai sunt


„Peronul” podului de flori este încă aici, dar pentru calea cu adevărat europeană și nu umil europenizată, ba chiar „macronizată”!…

Dacă rolul Moldovei în cadrul procesului de integrare europeană va fi acela de a promova exemplele „sacrosancte” ale Bruxellesului cu norme și deja legi coercitive, ce vor fi folosite drept „aproape speță”, legal europeană, pentru că vin dinspre o țară


„Societatea” populațiilor de mâine: devenind ceea ce alții și-au dorit să fim…

A crește taxele și impozitele înainte de a impune o reevaluare a cotelor de redevențe aplicate resurselor care pleacă din România înseamnă crimă socială… A gândi o majorare generalizată a acestora pentru a salva guvernul de la ruină înseamnă un


Când statele europene vor decide singure să pună punct; nu parteneriatelor și comerțului (direct) cu Statele Unite, ci reprezentării prin UE…

Nu, nu este un război comercial între Statele Unite și Europa… Este un conflict între „imperii”… Unul mai puternic, unul aproape de disoluție… Sau îl putem defini ca fiind un „război comercial”, dar între unchiul Sam și Uniunea Europeană… Pentru


„Managementul” spionajului (și al centrului său… logistic „european”) de mâine…

Dacă Ungaria, o țară destul de reticentă în primirea și sprijinirea cu bani, case, locuri de muncă, asistență socială și educațională a refugiaților ucrainieni „colcăie” de spioni ai Kievului, care este oare situația la noi, unde refugiații au fost primiți