Și dacă următorul mare conflict în Europa va fi între Ucraina și… Europa?… Pentru că strategia Kievului din ultimii ani se bazează pe șantajul clicii de la Bruxelles și al liderilor de state europene din siajul (probabil, la fel de vulnerabil) al Bruxelles -ului… Manipulabili pentru că singura infuzie de „valoare” în UE dinspre Ucraina, comparabilă cu afluxurile de produse agro-industriale, s-ar putea să se rezume la rețeaua-păienjeniș a spionajului, care a adunat informațiile necesare unor extorcări… Poate în fiecare stat european, care, fie ține, pentru liniștea publică, informațiile „la sertar”, fie consideră ca este vorba de un moment de periculozitate depășit de multe alte provocări… Iar asta ar putea fi valabil și cazul nostru, căci, doar astfel se poate explica tăcerea serviciilor secrete față de numărul ucrainienilor care nu ar trebui să fie aici, care au penetrat sistemul comercial al țării, acaparând zone de desfacere și lanțuri de expediție, ba, deja proliferându-se ca noii „băieți deștepți” (și nu doar pe structurile energetice)… În fond, „război hibrid” poate fi definit și acel mecanism al operațiunilor de intrare pe o piață, de preluare/acaparare a unor linii de producție, depozitare, desfacere, și care, în sine, devin un mecanism de infiltrare a altor vârfuri de lance… A altor „despicatoare” care să desprindă zona economică, deja fragilizată, de sub controlul autohton de drept…
Judecând „la rece”, liderii Kievului nu s-au afundat în acest război pentru a umple burta Europei… Nici măcar pe cea a camarilei bruxeleze, trădând interesele de impunere, prezență și poate și existență a Uniunii Europene… Acea clică avea un rol și, mai ales, un anumit procent de recompensare pentru serviciilor ei… Dar nu și dreptul de a intra cu japca în fondurile înghețate ale Rusiei și a dispune după bunul plac „valorificarea” acestora (inclusiv pentru a-și mai asigura niște procente)… Or, statele s-au luat ele de la cifre mult mai mici!… Iar faptul că Bruxellesul a început să prăduiască visteriile țărilor europene de fondurile înghețate ale Rusiei nu va determina Kievul să considere că trebuie să se răfuiască doar cu Bruxellesul… Ci și cu statele care au acceptat și au permis Bruxellesului să intre în banii rusești deja ucrainizați de Kiev pentru direcții stabilite, în mod cert, cu mult înainte de declanșarea agresiunii Moscovei…
Iar lucrurile au început a fi deranjante pentru o Ucraină victimă și a Rusiei, dar, iată, și a Europei, poate și din clipa în care clica de la Bruxelles a dispus (prin firma belgiană „Euroclear”) prăduirea a trei miliarde de euro din banii înghețați ai Rusiei în Europa pentru a plăti companiile occidentale care au pierdut bani după ce Moscova le-a confiscat activele din Rusia… Iar Kievul reproșează Uniunii Europene, de data aceasta, logic și justificat, că prima compensare din aceste active trebuia să vizeze victima (Ucraina) și nu investitorii care au ales să facă afaceri într-o zonă cu risc investițional oricum ridicat (Rusia). Iar pentru acești bani, Kievul va fi dispus să facă orice… Ba, chiar orice… Și nu va rămâne la nivelul de reproșuri la adresa UE care a început a devora banii din fondurile rusești… Mai ales că, Ucraina nu i-ar fi dat Bruxellesului nici măcar dreptul de observator la petrecerea cu bani, darămite să-l lase să-i devalizeze fondurile?!… Pentru că, deși războiul a fost făcut pentru prăduirea fiecărui fișic de bani, totuși, nu s-au făcut toate acestea pentru îmbuibarea clicii de la Bruxelles, nu?!
De aceea, este clar că se anunță un conflict financiar dur (mascat drept „comercial”) între Ucraina și UE… Dar oare nu așa au început toate războaiele?… Nu de la banii deveniți din mijloc scop și viceversa?… Și chiar dacă UE va riposta prin reintroducerea taxelor vamale tuturor mărfurilor din Ucraina (aparent „ca răspuns la presiunile fermierilor din Polonia și Franța”), majorarea procentelor și lărgirea bazei de produse vizate de tarifele de import în UE, nu înseamnă că Ucraina se va lăsa admonestată și va merge spășită la colț, așteptând eventual și o „urecheală” de la Bruxelles… În fond, azi poate nu, dar, în curând, Kievul va avea suficiente „resurse” pentru a deveni o forță (diplomatică, de spionaj, de șantaj, de impunere) și a trage la răspundere UE, prin fiecare țară care a permis Bruxellesului să se atingă de banii rusești… Bani „a priori”, în viziunea Kievului, ca fiind „ai Ucrainei”, iar asta nu de la primul mort, ci de la primul glonț…
Ucraina este deja, vrem nu vrem, o forță latentă… Pentru că nimeni nu a mai ținut evidența cât din înarmarea ei a fost direcționată cu adevărat pentru apărare și acțiunile contra Moscovei. Lucru care a devenit esențial, evoluția tipologiei de răspuns militar (de la muniția clasică la drone) neputând fi ignorată. Și atunci, unde sunt zecile de ogive pe care Europa le-a transferat Ucrainei în mod constant? Câtă muniție de război a fost pusă „la păstrat” de către Ucraina (compensând prezența acesteia în teatrul de război prin feluritele drone) și cât din aceasta a fost utilizată în luptă? Cine mai ține inventarul acestor cantități livrate și nefolosite în război și care, mâine-poimâine, nu doar că vor fi vândută pe piața neagră a armamentului (ucrainienii având logistica și piețele de desfacere, de negustorie a morții, din „antrenamentul” cu muniția și aparatele de zbor rămase în Ucraina după dezmembrarea URSS), ci ar putea fi „întoarse” (fie și doar ca șantaj) chiar împotriva Europei? Pentru că, oricum va arăta ziua de mâine, dacă nu va fi pace, armamentul va cântări întotdeauna mai greu decât măsurile de admonestare tarifar vamală… Ba, cum Rusia condiționează încheierea războiului și de deblocarea celor 300 de miliarde de dolari înghețate în Occident, iar părți din acesta au început a fi transferate în folosul unor multinaționale din Europa (nici măcar către poporul ucrainean ori națiunile europene care au suportat costul economic al războiului), se poate pune și problema șanselor reale pentru a fi pace… Pentru că o pace nu se poate încheia (definitiv) doar la nivel de procente legate de ceea ce a mai rămas din acei bani…
Lasă un răspuns