Tensiunile au escaladat atât de mult, într-un timp extrem de scurt raportat la desfășurarea de până acum a agresiunii Rusiei, că, deja, în sfera liderilor europeni, cei veghind cu adevărat la pacea și binele propriilor națiuni (acolo unde mai sunt națiuni), o singură întrebare pare a mai conta… Care va fi oare următorul stat european atacat?… Și, fără a fi un paradox, ci o involuție a sistemului „logistic” al războiului, întrebarea va fi pusă curând sub formula statului european ce va fi târât în război, dar nu de către Rusia, ci de însăși Uniunea Europeană… Pentru că, nu întâmplător, Budapesta a intrat într-o agitație care este la nici un fir de păr distanță de pregătirea de război. De pregătirea pentru apărare… Pentru că acel consiliu de apărare al Ungariei, structură similară doar ca nume cu aparența apărării noastre supreme (de cabinet politic înainte de a fi chiar și guvernamental) derulează o analiză de informații și o pregătire logistică mult mai apropiate de acelea dirijate de un consiliu de război decât de unul „de apărare”. Doar că, deși motivul întrunirii guvernanților unguri este dat de escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Ucraina-UE, totuși nu de o agresiune directă a Moscovei pare a se teme Budapesta… Ci de o intruziune dinspre statul cel mai agasant al momentului… Iar faptul că Budapesta și-a întrunit structurile de apărare nu vine doar pentru că numărul spionilor Ucrainei a depășit orice limită acceptabilă în condițiile spionajului economic inerent între state, ci pentru că la Kiev pare a se pregăti ceva mai dur… Ceva ce încă nu se vede din cauza „pânzelor de păienjeni” ale contraloviturile Ucrainei la adresa Rusiei… Dar este ceva ce, evident, nu Ucraina pregătește, ca toate mișcările, acțiunile și loviturile date în acești ani Rusiei, ci aceea Europă a unei uniuni pusă pe război… Dornică de sânge, de carne sfârtecată, de osuare de vii ale sacrificaților de mâine…
Și totuși, UE nu se va angaja ea într-un conflict direct cu Rusia… Pentru că, nu doar că probabil nu l-ar putea susține, dar nu de asta are nevoie… Uniunea demonică a tiraniei bruxeleze are nevoie de un conflict de la distanță cu Rusia pentru a sădi în Europa semințele dictaturii justificate prin „sânge pentru pace” (dar fără a se vrea de fapt pace)… Prin controlul populațiilor Uniunii Europene, prin controlul opiniilor, părerilor, întrebărilor și frământărilor justificate, prin controlul veniturilor individuale, a posibilității de a mai dispune pe viitor de proprii bani, de controlul resurselor (în pregătirea Bruxellesului fiind și următoarea „reziliență” pentru a justifica punerea tunurilor pe afeturi, pentru a impune acea înarmare a statelor UE, eșuată în prima citire mult prea liberă ca decizie de a alege a statelor, și care acum se va face „la sursă”, prin transferul fondurilor destinate achizițiilor obligatorii de seruri anti-covid în înarmare), totul pentru a justifica demararea controlului global în Europa… Și dincolo de UE, când Ucraina va fi răsplătită cu un loc care s-ar putea să-i aducă sfârșitul actualelor frontiere…
Tragedia este că noi iarăși lipsim prin propriile viziuni, decizii, acțiuni… Suntem amorsați într-o supușenie față de UE în care nu mai contează că, de mâine încolo, poate, nu doar dronele rusești s-ar putea să cadă peste zone tot mai întinse ale colțului de NATO (pentru că noi am permis asta) de la Marea Neagră. De la baza Kogălniceanu care ar fi trebuit să devină un punct de ofensivă a acțiunilor de pace. Către toate părțile…
Or, dacă guvernanții s-au grăbit de fiecare cu întruniri ale consiliului nostru de apărare pentru orice fir alunecat din frizura tot mai într-o parte a Kievului, în mod logic, ar fi trebuit să facă acest lucru și când, la Budapesta, au început a se întruni comandamentele de apărare. Chiar dacă sunt încă anti-război… Ba, pentru că oricum CSAT -ul nostru a fost „penetrat” de interesele ungurești, prin miniștri maghiari ajunși în forumul de apărare (și nu pentru că trebuiau să fie cumva miniștri de finanțe, ci pentru că trebuiau să fie acolo și doar un astfel de minister le oferea accesul neîngrădit) ar fi trebuit ca Bucureștiul să organizeze un CSAT „în duplex”… Poate așa, formula frunzărită la noi pe post de consiliu „de apărare” afla care îi sunt rosturile în raport cu singurul lucru care contează cu adevărat: apărarea propriei țări, a propriei populații, nu a intereselor (încă economice, dar, mâine-poimâine, geo-strategice și chiar teritorial revendicative ale Ucrainei)… Mai ales că mai este o problemă de logistică militară… Când un stat știe că ar putea fi atacat, va încerca să împingă linia posibilei agresiuni (ca front, ca loc al derulării ostilităților) cât mai departe de zonele sale importante… Eventual spre acelea pe care le consideră „ținuturi” ale unității pseudofamiliei sale ca popor transcarpatic, dar pe care nu dă mai mulți bani decât și-a făcut din vreme (și nu vremuri) calculele…
Lasă un răspuns