Da sunt trist, aceasta să fie lumea pe care o știam noi, aceasta să fie lumea noastră. Adevărul și minciuna. Adevărul cu cerul și marea, minciuna picătură de cianură.
Un pictor francez (Jean- Leon Gerome) a realizat o pictură faimoasă atât prin imagine cât și prin conținutul interpretării. Pictura poartă numele „Adevărul ieșind din fântână” și prezintă o legendă din secolul XVII. Conform legendei alegorice, Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi… Minciuna îi spune Adevărului cu sinceritate: „Astăzi este o zi minunată”. Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată. Apoi petrec ceva timp împreună și ajung la o fântână. Minciuna îi spune Adevărului cu prietenie: „ Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună”. Adevărul, circumspect, verifică apa și descoperă, într-adevăr că aceasta este foarte bună. Se dezbracă amândoi și încep să facă baie. Deodată, Minciuna iese din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge. Furios, Adevărul iese din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele. Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț. După un timp, bietul Adevăr se întoarce în fântână și dispare pe vecie, ascunzându-și rușinea. De atunci Minciuna face încojurul lumii îmbrăcată ca Adevăr satisfăcând nevoia societății, pentru că Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț. O legendă frumoasă care ne apropie de un astăzi amestecat. Minciuna umblând pe străzi ca Adevăr, iar ea a ajuns să facă trucuri mentale care ne determină la evaluări rapide, dar incorecte.
Termenul de „Disponibilitate Euristică” a fost introdus de doi laureați ai Premiului Nobel în anul 1975: Amos Tversk și Daniel Kahneman. Ei au studiat pe diferiți subiecți: Ce se întâmplă când ne este prezentat un eveniment fără altă alternativă…? În fiecare zi ne sunt prezentate efectele pandemiei (morții) fără să fim atenționați de rata de vindecare. La „Loto” ne sunt prezentați cei care au câștigat, cei care nu au câștigat (marea masă) nu sunt pomeniți. Exemplu: au câștigat patru, iar 10000 de oameni au pierdut. Subconștientul ne spune „au câștigat”…! Deci, creierul face o scurtătură mentală care execută evaluări incorecte, apoi începem să credem în minciună, înlocuind adevărul.
Cum putem scăpa de acest scurt circuit generat în conștiința noastră? Greu…! „Minciuna este vacanța adevărului” a spus Lucian Blaga. Dar Abraham Lincoln a spus ceva de genul: poți să prostești unii oameni tot timpul și toți oamenii un timp, dar nu poți să prostești toți oamenii tot timpul. Suntem păcăliți de primul impuls al rațiunii; prin repetarea unor date false suntem conduși spre raționamente greșite. Guvernanții au o misiune comodă, iar noi avem o datorie abandonată de propria noastră înțelegere. Politicienii vorbesc oamenilor prin aroma iluziei, pentru că aceștia sunt dispuși a crede tot ce li se spune de bine. Cine vorbește despre Adevăr când Minciuna este la ea acasă?! Am învățat să măsurăm numărul de biți ai computerelor, dar nu am măsurat niciodată gradul de cultură al unui popor.
Când un fost președinte a spus că avem nevoie de ospătari, el a știut perfect ce spune gândindu-se la „succesurile” de acasă. Mă tot gândeam la ce am făcut în ultimii 30 de ani. Am făcut ceva spectaculos, am scris o carte care a cutreierat lumea? Nimic spectaculos, am copiat cărțile în care violul sau homosexualitatea au ocupat primul loc. Filme cu Tanacu sau experimentul Ciomu. Omului ia fost zdruncinată încrederea în doctori, ultimul exemplu de încredere a fost răpus pe baricadele politice. La ce ne trebuiau doctorii dacă pe hârtia finală scrie „Covid”.
Nici nu ne dăm seama că ultimii 30 de ani a fost doar o luptă a subconștientului nostru. Monștrii au reușit să ne spele pe creier și să apară drept figuri emblematice ale „civilizației” primitive: Bot care strigă în piața mare…, Boia care mistifică istoria, sau cum „marii neoameni” de cultură au impus: trebuie să scăpăm de acel cadavru din debara. Este vorba despre marele nostru Eminescu. Disponibilitatea euristică funcționează bine, ne ferim de ruși și chinezi, dar apoi o să fim înghițiți de propriile minciuni care ne sunt prezentate drept „adevăr”. Ade-vărul și ade-verișoara (!) care au ajuns „afini„ la banul public, banul public care nu mai este al dumneavoastră, este al lor, cei care pendulează între minciună și adevăr cu mâna întinsă la banii dumneavoastră. Degenerarea este condusă spre o pierdere timpurie a oricărei rezistențe de viață și civilizație; vorbind despre umbra morții, moartea trebuie să înspăimânte și orice împotrivire devine inutilă.
„Capul plecat, sabia nu-l taie”, ne spune un proverb celebru, dar capul plecat a început să ne apropie de o formă de dictatură pandemică și război, dictatura fricii. Minciuna a învins adevărul, iar adevărul gol-goluț s-a ascuns în fântână. Când actorul Orson Welles a citit la radio un fragment din cartea „Războiul Lumilor” în anul 1938, carte scrisă de H. G. Wells, se spune că ar fi produs panică în rândul populație. A fost, dacă vreți, primul experiment, atunci oamenii au ieșit pe străzi de spaima că vor fi atacați de Marțieni.
Prin frică devenim o turmă, iar turma poate fi controlată de un singur Baci.
Lasă un răspuns